Am facut un sondaj intre prietenele mele (o sa vedeti insa
-ideile sunt universal valabile) pentru a putea scrie acest text. De
fapt, am intrebat numai trei dintre ele, o idee este a mea, iar una din
intrebari mi-a fost sugerata de Georgetaaa!! Pentru ca, de ceva vreme
schimbam cateva cuvinte (tot e ceva fata de acum cateva luni, si nu e
meritul meu, cred ca se simte ea mai bine in noul decor, de cand i-au
renovat magazinul parca a inflorit, pe cuvant!) am indraznit sa o trag
de limba si pe ea: “ce intrebare a prietenului tau te innebuneste?”
Afland informatiile necesare de la fete, am purces la scrierea unui text
de “larga profunzime” (cumplit de ‘telectual si adanc “documentat”),
legat de balamucul pe care il provoaca domnii jumatatilor, prin
adresarea unor intrebari tampe, nepotrivite, enervante, caraghioase,
uracioase sau fara noima.
Intrebarea numarul 1:
Iarasi vin ai tai la noi? Cat stau?
Mi s-a spus ca este cea mai ridicola si mai jignitoare intrebare pe care
a auzit-o vreodata (nu eram eu asta, va spun cand ajungem la ideea mea)
si ca nu pricepe cum de sotul poate fi atat de insensibil, cand vine
vorba de socrii lui “dragi”. Apoi, am plusat si am intrebat “dar de ce
reactioneaza asa, iubita mea?”. Eh….un fleac, l-au ciuruit, o nimica
toata, parintii doamnei i-au spus la inceputul casniciei ca e cea mai
proasta partida de care putea sa se lipeasca fiica lor. Ba au adaugat si
ca, in viziunea lor, copiii ar trebui sa semene cu “ea” nu cu el, el
fiind cam chel si pe desupra, si cu ochelari de tocilar pe nas. Am
izbucnit in ras. Deci omul, nici acum, dupa 6 ani n-a uitat felul cum a
fost intampinat de familia doamnei. In acest caz, cred ca ..”doamna” o
sa se mai vaicareasca ceva vreme de acum inainte. Iar domnul..o sa mai
intrebe ceva timp “cat stau, daca tot vin, n-ar fi mai bine sa ne
salutam in usa si apoi…sa pleceee??”
Intrebarea numarul 2:
Via Georgeta. Suna cam asa ( adaptata de mine):
Bagam si noi niste actiune diseara?
Nimic nu o supara mai tare pe domnisoara Georgeta decat domnul ei, care,
atunci cand ea ajunge acasa (pe la 7-8 inchide cred, am fost intr-un
rand la 9 si nu mai era) intreaba daca va primi “niste actiune”. Am
intrebat-o pe Georgeta de ce o supara asa rau aceasta intrebare,
raspunsul a venit prompt si sec “ el iese la 5 si bea bere pana cand vin
eu si cred si io ca-i arde de {bip}…dar io, abia astept sa ma bag in
pat si sa ma uit la Capatos (!!! aha! deci si Capatos e de vina!)
Intrebarea numarul 3:
Ce faci cu atatea haine?
Unii barbati inteleg pasiunea femeilor pentru haine, insa sotul uneia
dintre prietenele mele nu face parte din acestia. Ea, o doamna care
munceste mult si are o cariera frumoasa, are un hobby destul de
costisitor: aduna haine. E irecuperabila, e mai rau decat mine. Firesc,
pentru ca ma “documentam” pentru text, am rugat-o sa dezvolte “nitelus”
problema. Si am aflat ca lui nu-I cumpara niciodata nimic, ca el saracul
nu mai are loc in nici unul din cele doua dulapuri construite pe
comanda “pana sus” si ca, in ziua cand incaseaza cate un comision sau
aduna banii in urma unui proiect care i-a iesit, se opreste fix in
primul magazin multibrand care –I iese in cale si face toti banii praf.
Eu o sustin, fiindca stiu ce inseamna sa nu mai poti sa respiri daca nu
ai “rochia aceea”, si tocmai de aceea am sfatuit-o sa continue la fel si
de acum inainte (ca sa vedeti cum imi sustin eu fetele, sper ca nu rade
cineva, ok??), daca poate si o tin balamalele. Insa, i-am spus si ca,
la un moment dat distinsul va exploda, sa ia serios varianta aceasta in
calcul si sa se gandeasca de pe acum la solutii de rezolvare sau de
riposta (na!). Adica, sa aiba ea gura mai mare decat a lui, cand el va
zice una, ea sa aiba pregatite din timp cel putin cateva replici si
harstttt -sa-i intoarca vorbele ca si cum s-ar afla pe un teren de
tenis, hi, hi….
Intrebarea numarul 4:
De ce ma tot intrebi atatea lucruri?
Putini barbati (sau poate sunt multi, dar nu-i cunosc eu) inteleg
dorinta femeilor de a vorbi mult. De a intreba, de a comunica. Asta
pentru ca se stie deja, barbatii au creierul organizat in alt fel si din
acest motiv judeca si traiesc intr-un alt mod, dupa alte reguli, cert
au alte semne de circulatie pe drumul vietii. Femeile insa simt nevoia
de dialog, de poveste, de impartasit, nimic nou sub soare. Problema
apare cand, diferenta intre apetitul si curiozitatea femeii si dorinta
de a tacea non-stop a barbatului, este mult prea mare. Si ce e cel mai
ciudat e ca, am observat, putini barbati sunt atat de diplomati sau au
acel simt special de a invarti o situatie, asa incat la mijloc sa nu se
formeze o mini-tornada. Ca raspuns la curiozitatea unei femei, as da,
daca as fi barbat, niste replici gen” scuza-ma, dar pur si simplu nu am
chef de vorba acum, te asigur ca mai tarziu raspund intrebarilor tale “
sau “as vrea putin timp sa ma adun, apoi discutam”. Barbatii, nu si nu,
raspund agresiv si tafnos la curiozitatea feminina, catalogand-o
hop-tzop drept atac, razboi, incalcare a unui teritoriu. Dar sa stiti
domnilor, nu e mereu asa. E doar natura femeii, inclin sa cred ca orice
femeie sanatoasa la cap (partenera barbatului sanatos la cap) intelege
un mesaj, daca acesta e transmis corect. Hi, hi, asta nu inseamna insa,
ca se va opri din intrebat sau scormonit. Nu cred…
Ultima intrebare
Mai dureaza mult?
Cele mai multe femei se lasa asteptate. Se decid greu, atat cand e vorba
de iesiri in oras, cumparaturi, se decid greu ce sa imbrace inaintea
unei intalniri, se dichisesc, se aranjeaza, etc. Iar barbatii nu
suporta, se pare, prea bine asteptarea. Si inevitabil arunca bomba “mai
dureaza mult? Te mai astept mult?”. Si eu, ca si cel putin vreo doua
femei pe care le cunosc destul de bine, explodez cand aud intrebarea
asta. Nu-mi mai iese nimic, totul imi scapa pe jos, intru intr-o stare
de graba profund daunatoare, iar principalul “beneficiar” este, culmea,
chiar barbatul care m-a intrebat (in traducere: ma apuca niste draci
groaznici pe el si nu ma mai pot controla, imi scapa din gura niste
vorbe cam ardeiate, piperate, asa…). Domnilor, lasati femeile sa
functioneze in ritmul lor de muieri! Nu le mai grabiti, nu le mai
cicaliti, nu le mai intrebati cand stati dupa ele la cumparaturi si
sunteti agasati de atatea probe ”mai stam mult? Mai dureaza mult?”. Nu
faceti altceva decat sa le enervati fara rost. Mai bine aplicati tactica
inteligenta si strecurati un (calm) “mi-ar placea sa putem pleca in
jumatate de ora” (Gogu se pricepea bine la asta, dom’ne ce era al lui,
era!). Si gata! La mine cel putin functioneaza. Cred ca si la altele.
Cu siguranta mai sunt si alte intrebari care dau pe spate femeile sau
chiar le arunca in popou. Nu –mi vin mine acum in minte, cand scriu
acest text (de aceea n-am pus titlu, o sa-l pun abia acum pentru ca nu
stiam la ce numar de intrebari o sa ma opresc) asa ca o sa va rog pe
voi, distinse si distinsi sa scrieti ce intrebari va dau foc la papuci
sau dupa caz, ce intrebari ati constatat voi, barbati fiind, ca “distrug
psihic” femeile!
Sursa: pandoras.realitatea.net
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: