Iesirea din recesiune versus iesirea din criza

Primul trimestru din anul 2011 a reprezentat probabil momentul in care Romania a iesit din recesiune, iar datele INS care vor veni in 13 mai (vineri 13!) vor certifica acest lucru.

In acelasi timp, corul celor care confunda in mod mai mult sau mai putin intentionat iesirea din recesiune cu iesirea din criza se aude din ce in ce mai puternic, televiziunile si criticii de serviciu ce se perinda prin studiouri straduindu-se din rasputeri sa demonstreze ca romanii o duc mai prost ca niciodata, iar lumea se calca in picioare pentru un litru de ulei oferit la promotie, dar se trezesc unii sa spuna ca iesim din criza.

In tot acest context cred ca ar fi utila o dezbatere privitoare la diferentele dintre iesirea din recesiune si iesirea din criza. Cand se intampla una, si cand cealalta?

Cand iesim din recesiune?

Nu exista o regula unanim acceptata, insa cei mai multi dintre analisti considera ca iesirea din recesiune are loc ori dupa doua trimestre consecutive de crestere a economiei, ori in momentul in care PIB-ul aferent unui trimestru a inregistrat o crestere fata de acelasi trimestru al anului anterior.

In cazul nostru, economia a crescut in T4.10 cu 0,1% fata de T3.10, iar daca in T1.11 se va inregistra o noua crestere de cel putin 0,1% comparativ cu T4.10, inseamna ca am iesit din recesiune. Cu alte cuvinte, desi economia a scazut cu aproape 8,5 in 2009 si 2010, sunt suficiente doua cresteri a cate 0,1% pentru a considera ca economia nu se mai afla in recesiune.

Am ilustrat in graficul alaturat evolutia PIB in ultimii patru ani in cazul a 9 tari din zona CEE, si dupa cum se poate observa, desi toate aceste tari au iesit deja din recesiune sau vor iesi in 2011, in afara de Cehia (si de Polonia, dar polonezii nici nu au intrat in recesiune), nicio alta tara nu va reusi in 2011 sa recupereze pierderile din 2009 si 2010.

Cand iesim din criza?

Raspunsul la aceasta intrebare este si mai complicat. In principiu, nu putem discuta despre iesirea din criza decat in momentul in care PIB-ul real va depasi nivelul de dinainte de criza, iar asta se va intampla cel mai devreme in 2013.

Mai departe, in 2009 si 2010, numarul oficial al locurilor de munca din economie a scazut cu peste 700.000, ceea ce a dus la scaderea numarului salariatilor de la peste 5 milioane in 2008, la mai putin de 4,4 milioane in prezent (inclusiv armata, sector care nu este inclus in raportarile lunare ale INS).

Chiar si in cel mai optimist scenariu nu putem spera sa avem din nou 5 milioane de salariati mai devreme de 2015-2016, iar daca in sectorul public, numarului salariatilor va ramane stabil, pentru a ajunge la 5 milioane de salariati este necesar ca numarul salariatilor din sectorul privat sa creasca lunar cu 12.000 in urmatorii 5 ani. Pentru comparatie, in perioada 2000-2008, in sectorul privat, numarul locurilor de munca a crescut cu maximum 150-200.000 (1.500-2.000/luna).

O alternativa ar fi cresterea numarului de salariati prin reducerea muncii la negru, insa in ultimii 15 ani, niciun guvern nu a reusit sa faca progrese semnificative in acest domeniu.

Daca discutam despre salarii, sa nu uitam ca peste 1 milion de persoane au pierdut anul trecut aproape o treime din puterea de cumparare (reducerea salariilor cu 25% plus inflatia), iar aceasta pierdere nu va fi recuperata in intregime mai devreme de 2013-2014.

Nici milioanele de pensionari nu stau mult mai bine: ultima crestere a punctului de pensie a avut loc in octombrie 2009, iar in 2011 cresterea va fi zero, ceea ce inseamna ca, in comparatie cu sfarsitul anului 2009, la sfarsitul lui 2011, puterea de cumparare a pensionarilor va fi cu 10-15% mai mica. Pentru pensionarii din mediul urban scaderea va fi chiar mai mare.

In ce priveste companiile, mai ales in sectorul IMM, principala grija in acest moment nu este extinderea afacerilor, ci optimizarea cheltuielilor, reducerea pierderilor, sau chiar supravietuirea pe piata.

Este adevarat ca dezechilibrele din economie s-au mai corectat in ultimii doi ani, insa simpla scadere a deficitului comercial spre exemplu nu aduce bunastare, ci reprezinta doar una dintre conditiile necesare unei cresteri economice sanatoase si pe termen lung.

In concluzie, vom iesi cu adevarat din criza doar in momentul in care populatia va avea un nivel de trai similar cu cel de dinainte de criza, iar companiile vor incepe din nou sa investeasca sustinut in dezvoltare. Or, pana sa ajungem acolo vor mai trece minimum 2-3 ani.

PS: aceeasi logica se aplica si in ce priveste disputa "isi revine/nu isi revine economia". Revenirea economiei nu inseamna altceva decat ca trendul descendent a fost oprit, iar activitatea economica incepe din nou sa creasca. Daca o boala te tine la pat o luna, nu poti spera ca in momentul in care te dai jos din pat sa ai forma fizica de dinainte de boala. Dar revenirea incepe atunci cand te dai jos din pat....