Părintele mărturisitor Marcu Dumitru (Dumitrescu), “fachirul” rugăciunii şi al lacrimilor

Părintele Marcu (1910-1999) a pătimit în închisorile a trei regimuri politice: carlist, antonescian şi comunist. Anchetatorii l-au numit "Fachirul", pentru ca a răbdat chinurile ca unul fără de trup, rugându-se neîncetat. După eliberarea din a doua detenţie (dintre 1941-1954), în anul 1956 a intrat în viaţa monahală la Mănăstirea Slatina, unde l-a avut duhovnic pe părintele Arsenie Papacioc. De aici a luat iarăşi drumul Aiudului până în anul 1964, executând în total mai bine de 19 ani de temniţă. După eliberare intră în obştea Mănăstirii Sihăstria, nevoindu-se până la sfârşitul vieţii şi umplându-se de darurile Duhului. Părinţii de la Sihăstria şi-l amintesc primind Sfintele Taine cu chipul plin de lumină. A fost un mare rugător, ascuns de oameni şi unit cu Hristos.

Harul lui Dumnezeu m-a ţinut! Părintele Marcu şi-a tăinuit cu smerenie atât darurile duhovniceşti dobândite în urma nevoinţelor în mănăstire, cât şi chinurile răbdate în închisori. Totuşi, în ultimul an al vieţii a lăsat câteva amintiri biografice (cuprinse în cartea "Mărturisirea unui creştin - Părintele Marcu de la Sihastria" îngrijită de monahul Filotheu Balan) din care putem întrezări în parte sfinţenia călugărului purtător de chinuri ascuns în prisaca Sihăstriei. Mărturia sa nu este despre sine, ci despre Darul lui Dumnezeu ce lucrează în oameni.

 http://www.razbointrucuvant.ro/2012/02/29/parintele-marturisitor-marcu-dumitru-dumitrescu-fachirul-rugaciunii-si-al-lacrimilor-si-tu-poti-cadea-in-prigoana-daca-nu-te-ajuta-harul/