Stiri calde
Scriitorul și filosoful american de origine română Elie Wiesel, supraviețuitor al Holocaustului și laureat al Premiului Nobel pentru Pace, a încetat din viață astăzi. Un purtător de cuvânt al Yad Vashem (Memorialului Victimelor Holocaustului) a confirmat decesul celebrului scriitor american, fără să ofere alte detalii și a fost preluat de AFP.
Potrivit cotidianului New York Times, Elie Wiesel a decedat la domiciliul său din Manhattan la vârsta de 87 de ani.
Wiesel a străbătut întreaga lume pentru a perpetua memoria Holocaustului.
Elie Wiesel a fost un scriitor și ziarist american în limbile franceză, engleză, idiș și ebraică, eseist și filosof umanist, activist în domeniul drepturilor omului, născut într-o familie de evrei din România, supraviețuitor al Holocaustului. În anul 1986 a fost distins cu Premiul Nobel pentru Pace. În anul 1996 a fost numit membru al Academiei Americane de Artă și Literatură, iar din anul 2001 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.
A publicat 57 de cărți - cea mai celebră fiind «Noaptea», o descriere autobiografică despre viața în lagărele de exterminare naziste.
Elie Wiesel s-a născut în România, ca al treilea copil și singurul băiat dintre cei patru copii ai lui Șlomo și Sara Wiesel, într-o familie de evrei care aveau o băcănie în Sighet, județul Maramureș (interbelic). Sara provenea dintr-un sat de lângă Sighet, fiica unui agricultor, David (Dudi) Feig, care aparținea de curentul hasidic al rabinilor din Vijnița. Orașul Sighet avea în perioada aceea o majoritate evreiască de 38,6%.
În copilărie a urmat studii religioase, de Tora, studii care se făceau în limbile idiș și ebraică. La sugestia tatălui său a început să învețe limba ebraică. Acasă vorbeau idiș, iar în băcănia familiei se vorbea maghiara și româna, iar unele ziare pe care le citeau erau în germană.[10] După Dictatul de la Viena din 1940, prin care guvernul român Gigurtu a cedat nord-vestul Ardealului, regiunea în care locuia familia Wiesel a devenit o parte din Ungaria. Elie (Eliezer), numit în maghiară Lázár Wiesel, s-a înscris la studii gimnaziale în orașul Debrecen și apoi la Oradea, de unde a fost exmatriculat conform legilor antisemite din învățământul public maghiar. În aprilie 1944 familia Wiesel a fost internată într-un lagăr de concentrare și la 16 mai 1944 a fost transportată la Lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau. Lui Elie (avea 15 ani) i s-a tatuat pe brațul stâng numărul A-7713. Femeile au fost separate de bărbați, mama lui Elie Wiesel și sora lui mai mică, Țipora, în vârstă de 7 ani au fost exterminate, iar Eli și tatăl său au fost supuși la muncă silnică în fabrica Buna-Werke, care aparținea de complexul Auschwitz III Monowitz.
Când Armata Roșie s-a apropiat de Auschwitz, deținuții evrei au fost trimiși în «Marșul Morții» (Todesmärsche) spre lagărul Buchenwald. În urma acestui marș, tatăl lui Elie Wiesel a murit de extenuare, inaniție și dizenterie. Elie a supraviețuit - la 11 aprilie 1945 a fost eliberat de armata americană - grav bolnav, inanizat și într-o stare depresivă acută, convins că a rămas singur pe lume, total lipsit de un sprijin moral sau material, la vărsta de 16 ani Wiesel considera faptul că a rămas în viață drept un accident[11]. Ulterior, și-a regăsit cele două surori mai mari, Hilda și Beatrice (Bea) într-un orfelinat francez (vezi filmul biografic "Elie Wiesel Goes Home" regizat de Judit Elek și comentat de William Hurt, ISBN #1-930545-63-0). Din 1948 a început să studieze literatura, filosofia și psihologia la Sorbona, Paris. S-a întreținut lucrând ca dirijor de cor și profesor de ebraică, a publicat în jurnalele franțuzești L'Arche și Israeli Yediot Ahronot.
Astăzi, cei trei frați locuiesc în America de Nord - Bea, în Montreal - Canada.
Prima lucrare a lui Elie Wiesel a fost 'And the World Remained Silent' (900 de pagini), scrisă inițial în Idiș și publicată la Buenos Aires, Argentina (1954), carte de memorii, care după doi ani a apărut într-o formă restrânsă (127 pagini), în franceză, cu titlul ”La Nuit”. Versiunea în engleză a memoriilor, a publicat-o în 1995, sub titlul ”All Rivers Run to the Sea”.
După 1963 s-a stabilit în SUA, unde a predat științele umaniste la Universitatea din Boston și a scris pentru un jurnal de limbă idiș ”Jewish Daily Forward”. A publicat numeroase lucrări: studii iudaice, cărți despre Holocaust, eseuri politice și religioase.
A fost numit președinte al Consiliului Memorial al Holocaustului din SUA (inițial s-a numit Comisia prezidențială pentru Holocaust) de către președintele Jimmy Carter (1978), iar în 1995 a fost medaliat de președintele Ronald Reagan pentru realizările sale. A primit Premiul Nobel pentru Pace, în 1986.
Elie Wiesel a vizitat România în 1964 și în iulie 2002. A fost decorat de președintele Ion Iliescu cu Ordinul Național 'Steaua României', în grad de Mare Ofițer. De asemenea, a primit din partea președintelui Academiei Române, Eugen Simion, însemnele academice pentru calitatea de membru de onoare al acestei instituții (ales la 6 iunie 2001).
În 2007, Editura Trei i-a publicat volumul 'Nebuna dorință de a dansa' (Paris, 2006, cu titlul 'Un désir fou de danser'), în traducerea lui Doru Mareș. În 2008, a publicat cartea 'Le cas Sondenberg'.
Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România îi poartă numele, iar cu ocazia vizitei sale în România a fost inaugurată, în orașul natal, o casă-muzeu, ”Elie Wiesel”.
După 65 de ani, la 5 iunie 2009 Wiesel a revenit la Buchenwald într-o vizită oficială comemorativă însoțit de președintele american Barack Obama și de cancelarul german Angela Merkel.
A avut origini românești A murit Elie Wiesel, laureat al Premiului Nobel pentru Pace și supraviețuitor al Holocaustului
03 Jul, 2016 00:19
2311
Scriitorul și filosoful american de origine română Elie Wiesel, supraviețuitor al Holocaustului și laureat al Premiului Nobel pentru Pace, a încetat din viață astăzi. Un purtător de cuvânt al Yad Vashem (Memorialului Victimelor Holocaustului) a confirmat decesul celebrului scriitor american, fără să ofere alte detalii și a fost preluat de AFP.Potrivit cotidianului New York Times, Elie Wiesel a decedat la domiciliul său din Manhattan la vârsta de 87 de ani.
”Elie Wiesel s-a stins din viață în urmă cu câteva ore", potrivit purtătorului de cuvânt al Memorialului, Simmy Allen.
Într-un comunicat, premierul israelian, Benjamin Netanyahu, a salutat memoria acestuia, subliniind că a fost o "rază de lumină și un exemplu de umanitate care credea în bunătatea omului. Israelul și poporul evreu plâng cu tristețe moartea lui Elie Wiesel. De-a lungul anilor sumbri ai Holocaustului, în cursul cărora ne-am pierdut șase milioane de frați și surori, Elie Wiesel a fost o rază de lumină și un exemplu de umanitate care credea în bunătatea omului".
Wiesel a străbătut întreaga lume pentru a perpetua memoria Holocaustului.
Elie Wiesel a fost un scriitor și ziarist american în limbile franceză, engleză, idiș și ebraică, eseist și filosof umanist, activist în domeniul drepturilor omului, născut într-o familie de evrei din România, supraviețuitor al Holocaustului. În anul 1986 a fost distins cu Premiul Nobel pentru Pace. În anul 1996 a fost numit membru al Academiei Americane de Artă și Literatură, iar din anul 2001 a fost ales membru de onoare al Academiei Române.
A publicat 57 de cărți - cea mai celebră fiind «Noaptea», o descriere autobiografică despre viața în lagărele de exterminare naziste.
Elie Wiesel s-a născut în România, ca al treilea copil și singurul băiat dintre cei patru copii ai lui Șlomo și Sara Wiesel, într-o familie de evrei care aveau o băcănie în Sighet, județul Maramureș (interbelic). Sara provenea dintr-un sat de lângă Sighet, fiica unui agricultor, David (Dudi) Feig, care aparținea de curentul hasidic al rabinilor din Vijnița. Orașul Sighet avea în perioada aceea o majoritate evreiască de 38,6%.
În copilărie a urmat studii religioase, de Tora, studii care se făceau în limbile idiș și ebraică. La sugestia tatălui său a început să învețe limba ebraică. Acasă vorbeau idiș, iar în băcănia familiei se vorbea maghiara și româna, iar unele ziare pe care le citeau erau în germană.[10] După Dictatul de la Viena din 1940, prin care guvernul român Gigurtu a cedat nord-vestul Ardealului, regiunea în care locuia familia Wiesel a devenit o parte din Ungaria. Elie (Eliezer), numit în maghiară Lázár Wiesel, s-a înscris la studii gimnaziale în orașul Debrecen și apoi la Oradea, de unde a fost exmatriculat conform legilor antisemite din învățământul public maghiar. În aprilie 1944 familia Wiesel a fost internată într-un lagăr de concentrare și la 16 mai 1944 a fost transportată la Lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau. Lui Elie (avea 15 ani) i s-a tatuat pe brațul stâng numărul A-7713. Femeile au fost separate de bărbați, mama lui Elie Wiesel și sora lui mai mică, Țipora, în vârstă de 7 ani au fost exterminate, iar Eli și tatăl său au fost supuși la muncă silnică în fabrica Buna-Werke, care aparținea de complexul Auschwitz III Monowitz.
Când Armata Roșie s-a apropiat de Auschwitz, deținuții evrei au fost trimiși în «Marșul Morții» (Todesmärsche) spre lagărul Buchenwald. În urma acestui marș, tatăl lui Elie Wiesel a murit de extenuare, inaniție și dizenterie. Elie a supraviețuit - la 11 aprilie 1945 a fost eliberat de armata americană - grav bolnav, inanizat și într-o stare depresivă acută, convins că a rămas singur pe lume, total lipsit de un sprijin moral sau material, la vărsta de 16 ani Wiesel considera faptul că a rămas în viață drept un accident[11]. Ulterior, și-a regăsit cele două surori mai mari, Hilda și Beatrice (Bea) într-un orfelinat francez (vezi filmul biografic "Elie Wiesel Goes Home" regizat de Judit Elek și comentat de William Hurt, ISBN #1-930545-63-0). Din 1948 a început să studieze literatura, filosofia și psihologia la Sorbona, Paris. S-a întreținut lucrând ca dirijor de cor și profesor de ebraică, a publicat în jurnalele franțuzești L'Arche și Israeli Yediot Ahronot.
Astăzi, cei trei frați locuiesc în America de Nord - Bea, în Montreal - Canada.
Prima lucrare a lui Elie Wiesel a fost 'And the World Remained Silent' (900 de pagini), scrisă inițial în Idiș și publicată la Buenos Aires, Argentina (1954), carte de memorii, care după doi ani a apărut într-o formă restrânsă (127 pagini), în franceză, cu titlul ”La Nuit”. Versiunea în engleză a memoriilor, a publicat-o în 1995, sub titlul ”All Rivers Run to the Sea”.
După 1963 s-a stabilit în SUA, unde a predat științele umaniste la Universitatea din Boston și a scris pentru un jurnal de limbă idiș ”Jewish Daily Forward”. A publicat numeroase lucrări: studii iudaice, cărți despre Holocaust, eseuri politice și religioase.
A fost numit președinte al Consiliului Memorial al Holocaustului din SUA (inițial s-a numit Comisia prezidențială pentru Holocaust) de către președintele Jimmy Carter (1978), iar în 1995 a fost medaliat de președintele Ronald Reagan pentru realizările sale. A primit Premiul Nobel pentru Pace, în 1986.
Elie Wiesel a vizitat România în 1964 și în iulie 2002. A fost decorat de președintele Ion Iliescu cu Ordinul Național 'Steaua României', în grad de Mare Ofițer. De asemenea, a primit din partea președintelui Academiei Române, Eugen Simion, însemnele academice pentru calitatea de membru de onoare al acestei instituții (ales la 6 iunie 2001).
În 2007, Editura Trei i-a publicat volumul 'Nebuna dorință de a dansa' (Paris, 2006, cu titlul 'Un désir fou de danser'), în traducerea lui Doru Mareș. În 2008, a publicat cartea 'Le cas Sondenberg'.
Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România îi poartă numele, iar cu ocazia vizitei sale în România a fost inaugurată, în orașul natal, o casă-muzeu, ”Elie Wiesel”.
După 65 de ani, la 5 iunie 2009 Wiesel a revenit la Buchenwald într-o vizită oficială comemorativă însoțit de președintele american Barack Obama și de cancelarul german Angela Merkel.
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: