Ungurii şi românii

 Într-o duminică, popa din sat vede un pui de ungur la el în gradină că îi fură mere.
Îşi zice în sinea lui, îl las săracu, are şi el poftă. Luni la fel, vine puiul de ungur la popa în grădina şi iar îi fură roadele; şi de data asta părintele nu zice nimic.
Marţi însă când îl vede pe copil, merge la el, ştiind că e ungur, şi îi zice:

- Mă copile, văd că iţi plac roadele din grădina mea şi dacă vrei să mănânci câte vrei trebuie să mă laşi să te botez ca să fi român.

Copilul e de acord şi părintele îl botează. Merge copilul acasă fericit şi îi zice lui taică-so că s-a botezat român.
Când aude taică-so ce a isprăvit îi arde o mamă de bătaie cum n-a mai mâncat de mult.
Scapă cumva copilul şi fuge în curte, maică-sa venea de la servici, îi zice şi ei ce-a făcut şi buff! Maică-sa încă o repriză.
Scapă şi de maică-sa, se întâlneşte cu sora lui care nici ea nu-l iartă când aude ce a făcut şi îi mai arde şi ea câteva...
După ce scapă de sora lui merge nervos pe stradă şi îl opreşte un vecin care văzându-l aşa încruntat îl întreabă:

- Ce s-a întâmplat mă copile de eşti aşa încruntat şi nervos?
- Da uite vecine sunt român de două ore şi deja îi urăsc pe unguri!