Centrul natura

centrulnatura.ro VREMEA FINALURILOR

Iată-ne la mijlocul lunii decembrie, foarte aproape de Solstițiul de iarnă.

Anul 2017, cu toate provocările și lecțiile sale se apropie de final.

Deși acest an a trecut greu și a adus foarte multe provocări în viețile noastre, în același timp a părut că s-a scurs pe nesimțite printre degetele noastre.

În perioada înainte de Solstițiul de iarnă obișnuiesc să-mi fac ”recapitularea” anului ce a trecut, cu principalele sale lecții și provocări.

Și să decid ce anume ”integrez” din aceste lecții (ce accept ca o parte din bagajul de cunoștințe ce-mi va fi folositor pe viitor) și ce ”eliberez” (elimin) complet, din viața mea și din amintirea mea.

Am realizat că Realitatea în care trăiesc, așa-numita ”viață a mea” este mențină de ATENȚIA pe care mi-o focalizez pe anumite aspecte ale sale.

Acele aspecte despre care discut zilnic, pe care le trăiesc și împărtășesc cu ceilalți și cu mine însămi, în propriul meu dialog mental – sunt aspectele care se mențin și persistă și în realitatea mea exterioară.

Iar aspectele pe care le uit, nu le mai aplic, nu le mai amintesc – se șterg treptat și la un moment dat, dispar.

Pentru că mi-am notat câteva repere de-a lungul anului 2017 și în cadrul recapitulării le-am rememorat, am constatat cât de puternică este UITAREA multora dintre detalii și cum acest mecanism natural al minții mă păzește de ”supra-încărcare” și ”supra-solicitare”.

Am constatat că ceea ce uit, practic, moare pentru mine.

Moartea adevărată o constituie UITAREA.

Poate de aceea este și obiceiul oamenilor de a rememora persoane decedate, lucrurile din trecut, legăturile cu strămoșii, tradițiile și obiceiurile vechi.

Întrucât, dacă le dăm uitării, ele mor cu adevărat. Mor pentru totdeauna.

Așadar, REALITATEA vieții noastre este menținută doar de focalizarea perseverentă a ATENȚIEI pe anumite aspecte din ea.

Despre ce și cine NU MAI VORBIM și NU MAI AMINTIM, încetează să existe (pentru noi).

Iar ”REALITATEA” încojurătoare ne oglindește exact această focalizare a atenției.

Am constatat, analizând detaliile pe care mi-am concentrat atenția în 2017 că multe au fost legate de aspecte  umane repetitive: mâncarea, sănătatea, relațiile și profesia.

În jurul acestor centre se învârte întreaga mea viață.

Vorbesc zilnic despre aceste subiecte mari și detalii legate de ele și le mențin în viața mea datorită acestei focalizări.

Sunt focalizată pe noțiunea de ”schimbare” și i-am acordat o atenție specială în 2017, pentru a constata la final de an un mare paradox ”a la Caragiale”.

Aparent, am intenționat să schimb multe, să fac și să dreg.

În realitate, m-am învârtit într-un cerc imens, iar și iar.

De fapt, nu chiar un cerc, ci de-a dreptul un carusel de bâlci.

Lecturând în jurnalul meu ce s-a întâmplat în lunile acestui an, am descoperit că în lunile ianuarie sau martie sau septembrie sau acum două zile, scriu în jurnal ACELEAȘI LUCRURI.

IAR ȘI IAR.

Intențiile sunt nobile.

Avântul și entuziamsul mărețe.

Mă apuc să pun în practică ceea ce intenționez.

Și mă lovesc de obstacole peste obstacole (interne și externe).

Nu abandonez din prima, ci mă încăpățânez să continui drumul, de multe ori luptându-mă (fie cu mine, fie cu ceilalți, fie cu obstacolele).

Treptat, pierd energie.

Pentru că lupta, frământarea, încrâncenarea, forțarea duc inevitabil la pierderea de energie.

Și abandonez.

Întorcându-mă la punctul de unde am pornit ciclul.

Iar și iar.

Într-un circuit infinit, prizonieră în aceeași realitate, fundamentată pe aceleași convingeri profunde și obiceiuri vechi.

Vorbesc mult despre ”fluxul de energie”, în schimb eu continui să ”muncesc din greu”și  să consum energie cu activități ”lucrative”.

Nu-mi place ideea de ”serviciu tip muncă”, dar sunt o persoană responsabilă, care se achită de datoriile sociale pe care le are.

Ador ideea de joc și de mișcare și găsesc prea puțin timp pentru această parte din copilul meu interior.

De câte ori este nevoie, sacrific această parte, pentru a oferi energie, timp și cunoaștere celorlalți din jur.

Pierd adesea echilibrul energetic în relațiile  mele cu ceilalți și mă trezesc epuizată, drenată de energie și mai rău, prinsă în vechile comportamente de ”componensare” (mâncare, citit / uitat la filme și/sau cumpărături).

Între teorie și practică distanța este URIAȘĂ.

Iar înaintarea pe drumul SHIMBĂRII o fac cu niște pași de furnică derutată.

Care mai merge înainte și iar se întoarce, mai face doi pași și apoi iar stă pe loc.

Și tot așa.

Pe de altă parte, în cadrul ”paradoxului” acestui an 2017 am observat și schimbările REALE care s-au produs.

Dar la un nivel profund, interior, pe care acum nu mi-l pot defini.

Simt că s-a produs o curățare profundă, adâncă și transformatoare.

Dar nu resimt încă efectele acesteia și la nivelul corpului meu fizic sau al vieții mele.

O simt doar ca o delicată sămânță de lumină sădită undeva în energia câmpului meu.

Se manifestă printr-o stare de LINIȘTE, CALM, PACE INTERIOARĂ și mai ales DETAȘARE.

Da, observ toate aspectele repetitive și uneori rutiniere ale vieții, așa cum este ea organizată în prezent.

Dar exact aceste aspecte oarecum stabile îmi dau susținerea și cadrul structural să pot rezista, trăi și lucra în continuare la schimbări.

Da, îmi observ detașat greșelile și scăpările, exact în timp ce le fac.

Dar le întâmpin cu un zâmbet pe buze și cu multă înțelegere, exact cum face o mamă iubitoare cu un copil de 3-5 ani ce a făcut o boacănă destul de mare. Strâng cioburile sparte, mătur, pansez rănile deschise și continui să încurajez copilul interior.

SUNT DOAR EXPERIENȚE.

Una dintre cele mai mari schimbări prin care am trecut în 2017 a fost momentul în care MI-AM DAT VOIE SĂ FAC GREȘELI.

Mi-am permis, în interior, din tot sufletul să am dreptul să fac greșeli.

Am acceptat GREȘELILE ca fiind o parte din proces și am învățat SĂ LE IUBESC.

De multe ori, ÎN TIMP CE FAC câte o ”boacănă” sau gafă, realizez că o fac – și uneori, chiar izbucnesc în râs de ridicolul situației.

Această atitudine de detașare față de greșeli mi-a permis să eliberez un gunoi energetic imens din mine – VINOVĂȚIA.

Energia vinovăției mi-a paralizat viața ani de zile.

Faptul că a dispărut aproape complet din câmpul meu energetic, după ani de zile de muncă interioară, a reprezentat una dintre ”ușurările” interioare masive.

Aceste două mari schimbări, ACCEPTAREA GREȘELILOR, ca parte din drumul meu de cunoaștere și detașarea de VINOVĂȚIE – știind că toate sunt EXACT așa cum trebuie să fie, în acest Univers miraculos, reprezintă victoriile interioare cele mai mari ale mele pe anul 2017 și acea sămânță ” de lumină” interioară, ce sper să-mi cuprindă și restul realității.

Vă invit alături de mine pe toți în procesul de recapitulare al anului 2017.

Ce lecții ați primit în acest an, cu privire la corpul, sufletul, mintea, relațiile sau alte aspecte ale vieții voastre?

Ce greșeli considerați că ați făcut?

Ce dificultăți ați avut în călătoria spre atingerea viselor vieții voastre?

V-ați definit visul vieții?

Ce v-ar place să faceți în această viață, ca să vă umple inima de bucurie?

Ați reușit să definiți în 2017 această parte de ”destinație” pentru existența voastră?

Încercați să răspundeți doar la întrebările cu care va simțiți confortabili.

Fără să vă prindeți în mila-de sine sau alte energii cu vibrație mai joasă.

Procesul de ”curățenie” și de recapitulare de final de an se poate face la toate nivelele vieții noastre.

Veți descoperi că ”recapitulând” anul 2017, apare și pofta de curățenie în casă și dulapuri, dar și în multe alte părți ale vieții voastre.

Veți dori să terminați tot ce ați început și simțiți că nu ați finalizat încă.

Perioada în care ne aflăm este propice exact energiei ”de încheiere”.

(mulți veți observa, privind cu atenție la voi sau în jurul vostru, cum se ”încheie” foarte multe: vieți ale persoanelor sau animalelor, relații, servicii sau ocupații, interese, proiecte, locuitul în anumite locuri, orașe sau chiar țări, etc).

Onorați finalurile.

Fiți recunoscători pentru ce a fost în viața voastră.

Mulțumiți continuu pentru tot ce ați învățat, din orice experiență.

Nu vă agățați de trecut. Permiteți-i să plece, eliberați-l.

Profitați de zilele dinainte de Solstițiul de iarnă, de pe 21 decembrie (21: 12)  și identificați unde mai aveți de ”finalizat”, de curățat, de ”integrat”, de ”eliminat” și de procesat energii.

Continuați post-ul (sau chiar intensificați-l, cei care vă aflați în post) sau puteți să țineți câteva zile de post exact înainte de Crăciun.

Întrucât după momentul de ”întuneric” și stagnare al Solstițiulu de iarnă (cea mai scurtă zi a anului), urmează repariția Soarelui, a Luminii, a Speranței și a tonusului pozitiv.

După orice final, urmează un nou început.

Și ce poate fi mai frumos, să începi ceva nou, decât pe curat, pe nou, pe proaspăt.

Vă doresc tuturor zile magice dinainte de Sărbători și să vă împrospătați programările interioare, ștergând și eliminând tot ce nu vă mai este de folos, util sau suportiv.

Păstrați doar strictul necesar pentru savurarea vieții,

 

Cu iubire, tuturor,

Sorina

Ti-a placut articolul?


Nume:

Email:

Comentariu*:

Articole asemanatoare

Nu exista articole asemanatoare.