Lumea Poeziilor Nichita Stănescu - Clar de inimă

Orele plutesc pe lângă umărul tău,
Sfere-albastre, şi-ntre ele e Saturn. 
Şi cum se duc, se micşorează 
Mai înserat şi mai nocturn.

 

Nu-mi pare rău, nu-ţi pare rău de ele, 
Dreaptă cum stai.
Trecerea lor copilăroasă-aproape 
Şi suavă luceşte-n ochiul tău nemişcator.

 

Şi uit de ele, uiţi şi tu de ele, 
Şi-n întunericul odăii se aprind, 
Se sting, se-aprind, se sting 
Ochii prelungi ai tăi, murind, reînviind.

Unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut literatura română, Nichita Stănescu obişnuia să spună despre limba română că este „Dumnezeiesc de frumoasă”.

O mare parte a criticii literare l-a considerat pe Stănescu un poet de o profunzime şi intensitate remarcabile. În decursul vieţii, scriitorul a fost distins cu numeroase premii, dintre acestea amintim Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul de poezii „O viziune a sentimentelor”, Premiul Internaţional „Gottfried von Herder”, Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române pentru volumul de poezii „Opera Magna”.