Conturul unei șoapte
Îmbrățișați, în tăcerea eterică îți ating surâsul pâlpâit.
De undeva din adâncuri îți răsare
azurul intens din priviri.
Cu inflexiuni colorate, vii, inefabile,
de nepovestit prin slove,
ne sunt toate clipele,
brodate spontan,
în complexitatea lor,
într-o nebănuită călătorie,
asemeni misterului ceasului din perete
și-a orelor desprinse,
ca frunzele
de toamnă blândă
peste țărmul mării noastre,
ce trec, în dansul lor, fără a le simți.
Tic-tac, tic-tac… Tic-tac, tic-tac...
Căldura șoaptei tale îmi poartă pașii spre mine.
Aici sunt eu, trestie înălțată spre soare,
lângă tine plutesc amintirile.
Fără să mai aștepte,
coridoare greu de atins
îți dau târcoale.
Pe drum, o cărare
ne-așteaptă
albul înghețat al gândurilor.
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*:
16 Oct, 2019 16:31
un poet ne poarta in inflexiuni colorate, intr-o calatorie nebanuita, spre tarmuri,coridoare....insotita de brodura clipelor, ....atinse doar in enigma orelor...pelerinaj posibil doar cu ajutor majestic Al poetului(poetei)...