Lumea Poeziilor Vasile Alecsandri – Dulce înger

Dulce înger de blândeţe,

Tu ce-n cale-mi vesel zbori,

Pe-ale mele tinereţe

Aruncând frumoase flori!

Mergi, sub albă-ţi aripioară

Să fereşti de soarta rea

Pe-a ta dulce sorioara,

Pe Ninita, draga mea!

 

Mergi să furi de printre stele

Un luceafăr luminos,

şi pe fruntea scumpei mele

Să-l anini, cântând voios.

Mergi de-ntinde verzi covoare

Sub piciorul ei de crin.

Schimbă dorul meu în floare

şi-l depune pe-al ei sân!

 

Mergi, pe-aripe-ţi să se culce

Adormind încetişor,

şi îngână-a ei somn dulce

Cu dulci visuri de amor!

Iar cu dânsa când prin lume

Vei zbura, înger iubit,

Ah! şopteşte-i al meu nume,

Spune-i dorul meu cumplit!

Vasile Alecsandri, personalitate marcantă a României, s-a născut la Bacău. În 1834, pleacă la Paris, unde se dedică literaturii, după încercări nereuşite în domeniile medicină, drept şi inginerie.

 

Alecsandri a debutat ca scriitor în anul 1840, cu nuvela „Bucheţi”, publicată în „Dacia Literară”. Poeziile sale au fost structurate în câteva cicluri, sub aspectul tematicii, al principalelor caracteristici stilistice şi al epocii în care au fost scrise.

 

Opera lui Alecsandri este impresionantă. Pe lângă poezii, autorul a mai scris nuvele („Balta Albă“, „Borsec“, „O plimbare în munţi“), jurnale de călătorie, drame istorice („Cetatea Neamţului“, „Fântâna Blanduziei“), biografii, comedii („Rusalii“, „Chiriţa în provincie“), poeme istorice, teatru, dar şi pasteluri.

 

Între anii 1885-1890, a fost ministru al României la Paris, post pe care îl deţine până la moartea sa. Vasile Alecsandri s-a stins din viaţă pe 22 august 1890, la Mirceşti, şi a fost înmormântat în grădina casei dăruite, în anul 1914, Academiei Române, de către soţia poetului.