Lemnul Domnului, plantă folosită în scopuri terapeutice

Lemnul domnului este un semiarbust cu miros aromat de lămâie (din acest motiv se numeşte şi lămâiţă), din familia pelinului, cu flori galbene, grupate în inflorescenţe mici. Conţine glucide, tanini, alcaloizi, baze azotate, amine, uleiuri aromatice, flavone, principii amare, acizi, cumarină, precum şi o substanţă specifică, numită abrotină. 
 
Această plantă are efect antiinflamator, afrodisiac, expectorant, colagog, coleretic, tonic amar,  stimulent gastric, antivomitiv, antiulceros şi uşor laxativ. Planta este cunoscută în special pentru influenţele sale benefice în bolile stomacului, ficatului, bilei şi căilor urinare. Lemnul Domnului favorizează secreţia biliară, calmează spasmele abdominale, favorizează evacuarea bilei, fluidifică secreţia traheo-bronşică şi contribuie la scăderea febrei.
 
Preparatele din această plantă combat viermii intestinali, sunt indicate în digestie leneşă, ulceraţii ale pielii, vindecarea rănilor vechi, dar şi în alte afecţiuni, de la agitaţie nervoasă şi dureri de cap, până la intoxicaţii cu mercur, tuse şi chiar unele tumori. În plus, planta este folosită în calculoză renală şi biliară, constipaţie, dereglări hormonale, dismenoree, dureri de ochi, dinţi, picioare şi piept, edeme şi înţepături de insecte.