03 Feb, 2021 00:00
4141
„Este, poate, singurul actor constănţean dublat de un personaj dintre cele mai pitoreşti, mai bizare şi excentrice în acest spaţiu dăruit de Dumnezeu cu de toate, şi bune, şi rele. Un «vărsător» autentic, care răspândeşte cu generozitate în jurul său voioşie, desfătare, farmec şi, fără îndoială, talent. Mult talent.
Pus în «serviciul» unor nobile cauze artistice, dar, paradoxal, risipit cu degajare şi în tot felul de parascovenii de multe ori inutile. Gata de efort stoic, încordat, excesiv azi, pentru a se dedulci mâine cu lenea oblomovistă, deconcertantă.
Nu «moare» de dragul puterii, dar a fost directorul Teatrului Ovidius în trei mandate, caz rarisim în istoria instituţiei. În timpul primului directorat, în ajunul unor alegeri de deputaţi locali, pentru care candida pe acelaşi loc cu un alt director, Aurel Manolache, a realizat «performanţa» de a deturna un vapor (mineralier, dacă îmi amintesc bine ... ) de la destinaţia sa (Galaţi) şi a-l îndrepta spre Istanbul, unde îl aştepta libertatea spre care aspira de multă vreme! Dar şi o frumoasă turcoaică originară din Constanţa. Şi el, şi Scaleţchi, iniţiatorul acestei evadări, au fost osândiţi la ani grei de temniţă, după ce cochetaseră cu condamnarea la moarte ...
Lulă, cum i se spune prin teatru, este un actor plămădit din cele mai pure esenţe ... A creat peste 60 de roluri (Ianke din Take, Ianke şi Cadâr şi Tatăl din Jocul vieţii şi al morţii în deşertul de cenuşă, în câte două variante scenice), demonstrând cu pregnantă strălucire că îi sunt familiare atât registrul comic, cât şi cel dramatic. l-a plăcut însă să-şi prelungească vârsta copilăriei, altfel spus, s-a maturizat în ralanti, permiţându-şi în plină carieră scenică să abandoneze teatrul pentru un post de funcţionar, comod şi bănos, la Agenţia artistică a litoralului, ba, mai mult, să facă o figuraţie poznaşă la un carnaval, înfăţişându-l pe Bachus călare pe un butoi din calul alegoric al podgoriei Murfatlar ...
Dar, sub o înşelătoare aparenţă de superficialitate, se ascunde un bărbat însetat de cultură, posesor al unor lecturi de profunzime, cu un condei inspirat atunci când îşi propune să scrie un scenariu teatral, atras de regia artistică şi de apostolat (mai întâi la Facultatea de Arte a Universităţii Hyperion, apoi la Facultatea de Arte a Universităţii Ovidius).
Sub o altă aparenţă, de jovialitate volubilă, tresare câteodată un orgoliu măsurat, dar ferm, cum a fost prin 1999, când s-a retras din distribuţia spectacolului Revizorul, după premieră şi după grele repetiţii în plină vară caniculară timp de câteva luni. Şi s-a retras nu dintr-un rol oarecare, ci din cel al primarului Anton Antonovici, a doua partitură principală a comediei lui Gogol...
A debutat în regia artistică încă din 1980, cu spectacolul Răzbunarea, iar după 1990 ritmul montărilor semnate de el a crescut ( George Dandin, Desculţ în parc, Sosesc deseară, Visul unei nopţi de iarnă, Take, Ianke şi Cadâr, La statuia lui Eminescu, Scene din viaţa lui Constantin cel Mare, Elixirul de dragoste, Ultima oră, Mamaia în costum de baie ... ). Cu o poftă de muncă surprinzătoare pentru cineva acuzat tot timpul de comoditate, a răspuns fără să stea pe gânduri şi invitaţiei venite dinspre Teatrul «Fantasio» de a regiza noua varianta scenică a comediei muzicale Săracu' Gică. Nea Lulă n-a avut niciun fel de complex faţă de copleşitoarea «moştenire» existentă în arhiva sentimentală a teatrului din bulevardul Ferdinand: spectacolul realizat de Ion Maximilian în 1969 şi reprezentat fără întrerupere, cu un fabulos succes, vreo 20 de ani...
Ar fi fost extraordinar ca istoria să se repete în lipsa acelor actori care atunci «au făcut legea» (Jean Constantin, Gelu Manolache, Mariana Cerconi, Coca Andronic, Fritz Braun şi ceilalţi comici care «au speriat Vestul»!).
Dar ... După cum se vede, regizorul Iancu are un program (dacă expresia aceasta, consacrată, nu devine în cazul lui cam pretenţioasă ...) destul de eclectic. Nu intrăm în amănunte, o vor face cronicarii de specialitate. Însă «oful» nostru, al constănţenilor care îl cunosc pe Lucian Iancu, este altul. Ne este dor de actorul Iancu, indiferent în regia cui va juca viitorul său rol.”
Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: