2 februarie, Ziua Mondiala a Zonelor Umede - 30.01.2009

AGENŢIA PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI CONSTANŢA

COMUNICAT DE PRESĂ

2 Februarie – ZIUA MONDIALĂ A ZONELOR UMEDE

 „Din amonte în aval – Zonele Umede ne unesc pe toţi“

Data de 2 Februarie a fiecărui an, reprezintă Ziua Mondială a Zonelor Umede desemnată pentru a marca semnarea Convenţiei asupra Zonelor Umede, pe 2 februarie 1971, în oraşul iranian Ramsar de pe coasta Mării Caspice.
Ziua Mondială a Zonelor Umede a fost celebrată pentru prima dată în 1997 şi de atunci în fiecare an, agenţiile guvernamentale, organizaţiile non-guvernamentale şi grupurile sociale din toate nivelele comunităţii au beneficiat de avantajul de a întreprinde acţiuni cu scopul de a conştientiza publicul larg asupra valorilor şi beneficiilor zonelor umede şi a Convenţiei Ramsar.
Tema sugerată pentru Ziua Mondială a Zonelor Umede, din 2 Februarie 2009, este „Din amonte în aval – Zonele Umede ne unesc pe toţi”.
Zonele umede au fost definite ca fiind întinderile de bălţi, mlaştini, turbării, ape naturale sau artificiale, permanente sau temporare, unde apa este stătătoare sau curgătoare, dulce salmastră sau sărată, inclusiv întinderi de apă marină a căror adâncime la reflux nu depăşeşte 6 m.
Obiectivul declarat al Convenţiei a fost acela de a conserva zonele umede, fauna şi flora care servesc ca habitat al pasărilor acvatice, iar pe de altă parte constituie cele mai importante resurse de valoare economică, naturală, ştiinţifică şi recreativă, a căror pierdere ar fi ireparabilă. Alegerea acestor zone, conform Convenţiei, se bazează pe rolul internaţional din punct de vedere ecologic, botanic, zoologic, limnologic, hidrologic, ţinând seama de importanţa lor internaţională pentru pasările acvatice. Convenţia stabileşte pentru statele părţi, în primul rând cerinţa de a elabora şi aplica planurile de amenajare, astfel încât să se favorizeze conservarea acestor zone prin crearea de rezervaţii şi utilizarea raţională a rezervelor lor.
Zonele umede sunt furnizorii de apă potabilă, astfel încât, menţinând sănătatea zonelor umede de apă dulce, asigurăm securitatea alimentării cu apă potabilă a populaţiei, contribuind totodată la durabilitatea nivelului de viaţă a populaţiei lumii.
Zonele umede sunt o componentă vitală a circuitului apei în natură. Conservarea şi folosirea lor durabilă trebuie să fie o parte esenţială a oricărei soluţii a crizei apei dulci. Zonele umede sunt în aceeaşi măsură producătoare şi consumatoare de apă dulce.
Cum rezolvarea cerinţei de apă dulce, este un ţel destul de greu de atins pentru guvernele multor ţări, care trebuie să asigure un echilibru  între alocarea pentru agricultură, industrie şi cerinţa de apă menajeră, omiţându-se realitatea că zonele umede au nevoie de apă pentru a-şi conserva structura şi funcţiile. Pentru a putea să genereze în continuare apă şi să susţină o multitudine de forme de viaţă, zonele umede trebuie trecute la priorităţi pe lista cerinţei de apă.
România a ratificat prin Legea nr. 5/1991 această Convenţie şi a desemnat mai multe regiuni din ţară situri Ramsar, ca o recunoaştere la nivel internaţional a acestora ca zone cu resurse de o mare valoare ştiinţifică, naturală, peisagistică şi nu în ultimul rând, economică. Rolurile acestor zone sunt multiple şi deosebit de importante prin menţinerea calităţii mediului prin controlul inundaţiilor, stocarea nutrienţilor şi sedimentelor, purificarea apelor, aprovizionarea straturilor freatice, stabilizarea ţărmurilor şi protecţia împotriva furtunilor, atenuarea schimbărilor climatice şi menţinerea diversităţii biologice. Siturile Ramsar desemnate pe teritoriul ţării noastre sunt: Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, în anul 1991, Balta Mică a Brăilei, în 2001 şi încă trei noi situri, desemnate în 2006, Lunca Mureşului, Complexul Piscicol Dumbrăviţa şi Lacul Techirghiol.
Încadrarea ariei naturale protejate „Lacul Techirghiol” de pe teritoriul judeţului Constanţa în categoria zonelor umede de importanţă internaţională a fost legiferată prin Hotărârea de Guvern nr. 1586 din 8 noiembrie 2006. Desemnarea acestui lac ca sit Ramsar reprezintă o recunoaştere la nivel internaţional a valorilor sale speciale, Lacul Techirghiol reprezentând cea mai importantă zonă umedă din partea de sud-est a României. Caracteristicile sale sunt deosebite şi plurivalente, dintre care putem enumera: calităţile unice ale apelor lacului prin formarea nămolului sapropelic rezultat din descompunerea crustaceului Artemia salina, caracteristicile fizico-chimice care îl încadrează în categoria lacurilor sărate, cu ape cloruro-sodice, cu o salinitate superioară salinităţii celorlalte lacuri litorale şi prezenţa unui număr foarte mare de specii de păsări rare, unice în România, unele fiind periclitate pe plan mondial sau European, cum ar fi de exemplu gâsca cu gât roşu, specie ameninţată global.

DIRECTOR EXECUTIV,
Daiana OPRESCU