A murit în penitenciarul de la Sighet. Se împlinesc 150 de ani de la nașterea lui Iuliu Maniu

Iuliu Maniu, unul dintre principalii artizani ai unirii Transilvaniei cu România, s-a născut la 8 ianuarie 1873 în satul Bădăcin, judeţul Sălaj, fiind fiul avocatului Ion Maniu (strănepot al lui Simion Bărnuţiu) şi al Clarei Coroianu.

A avut o carieră de aproape şase decenii, una dintre cele mai îndelungate din istoria românilor.

A trăit două războaie mondiale (1914-1918 şi 1939-1945).

Și-a făcut studiile liceale la Zalău, iar pe cele universitare la Cluj, Viena şi Budapesta.

În 1896, şi-a luat doctoratul în drept.

În 1896 a fost ales membru în comitetul naţional al Partidului Naţional Român din Transilvania, iar din 1904 - vicepreşedinte al PNR.

În 1915, în timpul Primului Război Mondial,  Maniu a fost trimis pe frontul rusesc, apoi pe cel italian.

În urma Declaraţiei de autodeterminare a românilor din Imperiul habsburgic (18 octombrie 1918) şi după eşuarea tratativelor cu guvernul maghiar, Consiliul Naţional Român a hotărât convocarea Adunării Naţionale la Alba-Iulia. Iuliu Maniu a fost principalul artizan al Unirii Transilvaniei cu Vechiul Regat, organizând Adunarea Naţională de la Alba-Iulia la 1 Decembrie 1918 şi a avut un rol important în elaborarea Rezoluţiei Unirii Transilvania cu România, concepută împreună cu Ştefan Cicio Pop, şi prezentată în cadrul Adunării Naţionale.

La 2 decembrie 1918 a fost ales preşedinte al Consiliului Dirigent al Transilvaniei şi şef al Resortului de Interne, organism provizoriu menit să pregătească trecerea puterii către organismele de stat ale României Mari.

Sub conducerea sa, Consiliul a adoptat Legea pentru reformă agrară în Transilvania şi Legea electorală, care prevedea introducerea votului universal pentru toţi bărbaţii, începând cu vârsta de 21 de ani.

În 1919, Iuliu Maniu a fost ales preşedinte al Partidului Naţional Român din Transilvania, funcţie pe care a deţinut-o până în 1926, când PNR a fuzionat cu Partidul Ţărănesc, condus de Ion Mihalache.

Partidul Naţional-Ţărănesc s-a constituit la Bucureşti, la 10 octombrie 1926.

În fruntea Delegaţiei Permanente, ca primă formă de conducere a partidului, a fost ales Iuliu Maniu, secondat de Ion Mihalache, ca vicepreşedinte.

În cele două perioade ale guvernării naţional-ţărăniste (1928-1931; 1932-1933), Iuliu Maniu a fost preşedinte al Consiliului de Miniştri.

A deţinut, de asemenea, portofoliile de ministru ad-interim la Finanţe (octombrie 1929) şi la Război (aprilie 1930).

În 1944 a îndeplinit funcţia de ministru secretar de stat.

Între 1938-1944, Iuliu Maniu şi-a manifestat opoziţia fermă faţă de regimurile totalitare ce s-au succedat în fruntea ţării: autoritarismul carlist, care s-a prăbuşit în 1940, legionarismul şi dictatura militară a mareşalului Ion Antonescu.

S-a numărat printre oponenţii măsurilor economice, politice şi sociale luate de guvernul Petru Groza, care avea drept scop comunizarea şi sovietizarea ţării.

În iulie 1947, partidul său a fost scos în afara legii, iar Iuliu Maniu, Ion Mihalache şi ceilalţi conducători au fost arestaţi, judecaţi şi condamnaţi. Iuliu Maniu a fost condamnat pentru înaltă trădare şi spionaj în favoarea anglo-americanilor.

Sentinţa a fost dată în data de 12 noiembrie 1947.

Maniu, alături de alţi fruntaşi ţărănişti, a fost întemniţat întâi în penitenciarul Galaţi, iar din august 1951, la Sighet. Aici, a murit la 5 februarie 1953, la vârsta de 80 de ani.

Maniu a fost membru de onoare al Academiei Române, repus în drepturi post-mortem, în 1990.

Sursa: www.iuliumaniu.com
Sursa foto: www. wikipedia.org

PRECIZĂRI:
 
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menționează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare și protecția datelor cu caracter personal.
 
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.