Cele mai importante obiceiuri și superstiții legate de Izvorul Tămăduirii

• Izvorul Tămăduirii se sărbătoreşte în ziua de vineri din Săptămâna Luminată, prima săptămână după Învierea Domnului, fiind în strânsă legătură cu sărbătoarea Sfintelor Paşti.

Sărbătoarea Izvorul Tămăduirii aminteşte de o minune petrecută în apropierea Constantinopolului, când Maica Domnului i-a descoperit împăratului Leon cel Mare (457-474), înainte de urcarea sa pe tron, un izvor cu apă vindecătoare.

Mai târziu, după ce a ajuns împărat, Leon a ridicat în acel loc o biserică, iar cu apa acelui izvor s-au vindecat mulţi bolnavi de-a lungul timpului.

Izvorul Tămăduirii este un praznic închinat Maicii Domnului şi aminteşte de Vinerea Mare. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care a vărsat atunci lacrimi lângă Crucea Mântuitorului, ni se arată acum ca izvor de nădejde şi de vindecare.

În această zi, în toate bisericile se oficiază slujbe de sfinţire a apei, Aghiasma mică.

* Astăzi se dă cinstire şi Sfintei Icoane a Maicii Domnului Siriaca de la Mănăstirea Ghighiu, aflată la câţiva kilometri de Ploieşti. Icoana datează din secolul al XVI-lea şi a fost adusă şi dăruită aşezământului de la Ghighiu de episcopul Vasile Samaha de Sergiopolis, din Siria, la 25 februarie 1958.

Ierarhul sirian, aflat într-o vizită în România, în calitate de reprezentant al Patriarhiei Apostolice din Antiohia, a dăruit patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, Justinian, o icoană a Maicii Domnului, veche de peste patru sute de ani şi vestită prin minunile ei.

Patriarhul a hotărât ca această sfântă icoană să fie aşezată în Mănăstirea Ghighiu. Drept aceea, episcopul Vasile Samaha de Sergiopolis, însoţit de episcop-vicar al Patriarhiei, Teoctist Botoşăneanul (viitor patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, 1986-2007), a făcut o vizită la Mănăstirea Ghighiu, unde a depus darul de mare preţ. (sursă: www.manastireaghighiu.ro)
 
Tradiții și obiceiuri


Adolescenţii din anumite zone ale ţării obişnuiau să facă legământul juvenil – în casă, în grădini sau în jurul unui copac înflorit.

Persoanele „legate”, verii, surorile, fraţii, fraţii de cruce, se întâlneau anual sau după căsătorie, la Rusalii.

După încheierea legământului, ei se comportau unii faţă de ceilalţi ca adevăraţi fraţi şi surori.

Bolnavii care beau apă sfinţită din ziua praznicului dimineaţa, înainte de micul dejun, se înzdrăvenesc.

Toate camerele din casă se stropesc cu Aghiasma Mică.

Zgomotul apei îi ajută pe fântânari să găsească mai uşor o sursă de apă, deoarece în această zi, apele sunt mai zgomotoase și mai zbuciumate.

Femeile nu trebuie să spele, să calce sau să croiască îmbrăcăminte.

Se spune că lucrul făcut în ziua sfântă nu va fi de folos şi nu va fi terminat niciodată.

Gospodarii aruncă apă sfinţită peste vitele de povară, pentru ca ele să fie sănătoase şi să lucreze cu spor la muncile agricole.

Se stropesc cu apă sfinţită în ziua praznicului şi grădinile şi livezile, pentru a fi un an rodnic.

Totodată, oamenii cred că acest ritual protejează recoltele de distrugerile provocate de grindină.

Slujbele din Săptămâna Luminată se țin cu ușile altarului larg deschise. Acest lucru simbolizează ușa deschisă de la mormântul Mântuitorului, dar și ruperea catapetesmei Templului din Ierusalim în momentul morții Mântuitorului.

În plus, în Săptămâna Luminată este interzis complet postul pentru toți ortodocșii.

În Săptămâna luminată și până la Înălțarea Domnului nu se îngenunchează.