Ziua Apelor, doar o amintire?

Ziua Apelor, Dimitrie Gusti, 1933

În mitologia poporului român, APA a reprezentat dintotdeauna o constantă a veneraţiei pentru ceea ce este îndeobşte considerată substanţa primordială, iniţială şi germinativă, suma universală a tuturor virtualităţilor şi suportul oricărei creaţii.

De altfel, în eposul popular naţional, fântâna, izvorul, râul, Dunărea şi marea ocupă locuri bine definite, fiind adesea îngemănate cu atribute sacralizante, miraculoase sau purificatoare.


Ziua Apelor la români

Odată cu înfiinţarea, la 7 aprilie 1927, a Ligii Navale Române (L.N.R.), aceasta s-a străduit să capaciteze interesul opiniei publice pentru a practica navigaţia de plăcere şi să realizeze un program de studii asupra mării, iniţiind în acest scop educatorii în problematica simbolisticii acvatice în cadrul unei Şcoli a Apelor, care a fost înfiinţată la Constanţa.

Pe fundalul acestor demersuri s-a născut ZIUA APELOR, sărbătoare instituită la 24 aprilie 1933, printr-o decizie a Ministerului Instrucţiei, Cultelor şi Artelor.

Până în anul 1945, această sărbătoare a fost organizată an de an, în una din duminicile din a doua jumătate a lunii iunie, de către şcolile din vecinătatea apelor, cu concursul L.N.R., Yacht Clubului Regal Român, cluburilor nautice, autorităţilor locale civile şi militare, precum şi al Comandamentului ,,Straja Ţării”, Inspectoratului Pregătirii Premilitare şi al căminelor afiliate la Fundaţia culturală ,,Principele Carol”.


În acest mod, învăţământul popular românesc era chemat ,,să pună bază expansiunii noastre economice într-o regiune cu infinite izvoare de viaţă neexploatate, să dezvolte virtuţile marinăreşti oprite secular de fatalităţi istorice, să cultive bucuria de viaţă în popor prin sănătatea ce o dau sporturile de apă”. După modelul din Germania şi Franţa, înotul a devenit disciplină obligatorie în şcoli.

Ziua Apelor a fost susţinută de însuşi Regele Carol al II-lea, preşedintele L.N.R., care participa frecvent însoţit de voievodul Mihai la manifestările organizate la ştrandul Snagov de Primăria municipiului Bucureşti, împreună cu Federaţia de Nataţie, Yacht Club Snagov, Comandamentul Cercetaşilor şi L.N.R.

Treptat, aria de desfăşurare s-a extins la scară naţională, Ziua Apelor serbându-se cu tot fastul cuvenit la Balcic, Bălteni-Gorj, Bilciureşti-Dâmboviţa, Bistreţ-Dolj, Brăila, Bucureşti, Călăraşi, Cernavodă, Cernăuţi, Cetatea Albă, Cluj, Constanţa, Corabia, Dunavăţul de Jos-Tulcea, Dumitreşti-Olt, Fălciu, Galaţi, Giurgiu, Gogani, Gruia, Iaşi, Isaccea, Islaz, Ismail, Mahmudia, Mangalia, Măcin-Tulcea, Moldova Veche, Nămoloasa, Oradea, Orşova, Otetelec-Pustiniş, Peşteana-Jiu, Petreşti-Ungheni, Piatra Neamţ, Piteşti, Prisăcani-Iaşi, Râmnicu Vâlcea, Scărişoara-Romanaţi, Silistra, Sinteşti-Ilfov, Soroca, Sulina, Şăgani-Cetatea Albă, Talmaz-Tighina, Techirghiol, Topalu-Constanţa, Tulcea, Turcoaia-Tulcea, Turnu Măgurele, Turnu Severin, Turtucaia, Ţinca, Ungheni-Iaşi, Văcăreni-Tulcea, Vâlcov, Zimnicea etc.

Organizatorii au mizat atât pe implicarea autorităţilor cât şi pe sprijinul presei în popularizarea semnificaţiei evenimentului. Ministrul Dimitrie Gusti, Apostol D. Culea, directorul Educaţiei Poporului, precum şi membri marcanţi ai L.N.R., precum amiralii Preda Fundăţeanu, Aurel Negulescu, Petre Bărbuneanu, Ioan Coandă, Ioan Bălănescu, Ioan Georgescu, Gheorghe Koslinski, Constantin Negru, Nicolae Steriopol, Nicolae Păiş, comandorul Constantin Ionescu-Cerna, locotenenţii Paul Epureanu şi Eduard Ghezzo, poetul Alexandru Bilciurescu, Emanoil Bucuţa, avocatul Aurel Vulpe ş.a. au prezentat conferinţe în şcoli şi la radio, au publicat articole în presa vremii, au editat lucrări de popularizare a tradiţiilor noastre marinăreşti şi au încurajat, prin toate mijloacele, atragerea tinerilor la practicarea înotului şi a sporturilor nautice.

Programul manifestărilor era deosebit de atractiv şi diversificat. Procesiunile şi slujbele religioase de sfinţire a apelor, Te-Deum-urile de pomenire a eroilor marinari şi a pescarilor dispăruţi pe ape, carele alegorice, serbările nautice şi câmpeneşti, concertele de fanfară, croazierele pe mare şi pe Dunăre, caravanele nautice, botezul unor ambarcaţiuni destinate cercetaşilor, expoziţiile de unelte de pescuit sau cu tematică marinărească atrăgeau an de an participanţi de toate vârstele.

Sporturile de apă deţineau supremaţia competiţiilor, regatele de ambarcaţiuni civile şi militare, ştafetele nautice şi întrecerile de înot fiind acompaniate de acrobaţii şi sărituri de la trambulină, demonstraţii cu scafandri, exerciţii demonstrative de salvare, concursuri de pescuit, defilarea cluburilor nautice, polo pe apă, concursuri de schi nautic şi acvaplane, scufundări şi înot sub apă, pantomimă nautică, comedie pe apă ş.a.

Ca de obicei, jocurile marinăreşti făceau deliciul asistenţei: sosirea zeului Neptun, purcelul la şcondru, trasul la parâmă, fuga în sac, alergarea cu oul în lingură, nunta cu bucluc, cavalerii de Malta, alergările în cârcă, marinarul la uscat, vânătoarea de raţe, berbecii pe apă, tigaia miraculoasă, porţile, punţile de asalt, prinderea balonului sau a mingii pe tangon, salvarea unei ancore ş.a. erau viu disputate de temerari şi îndelung aplaudate de public.

Premilitarii, cercetaşii marinari şi elevii diferitelor şcoli participau cu entuziasm atât la întreceri nautice şi pe uscat - curse cu obstacole, ştafete, concursuri de albii-pitici, concursuri de mulaje pe plajă, meciuri de oină şi fotbal, piramide, lansări de baloane, bătaie cu flori -, cât şi la realizarea programelor artistice care constau în coruri, dansuri populare, lecturi şi recitări de poezie cu tematică marinărească, concursuri de desen şi creaţii literare, baluri, picnicuri etc.

Seratele veneţiene şi focurile bengale prelungeau distracţia până spre ziuă.

În anul 2000, consiliul de conducere al filialei Bucureşti a L.N.R. a reluat tradiţia organizării Zilei Apelor. Un an mai târziu, aceasta s-a serbat atât în Capitală, cât şi la Constanţa, Galaţi, Giurgiu şi Olteniţa, cu sprijinul generos al Yacht Clubului Regal Român. Ulterior, Ziua Apelor a fost marcată prin acţiuni specifice la Bucureşti, Constanţa și Mangalia.

În speranţa redeşteptării interesului publicului larg faţă de această sărbătoare, alături de manifestările tradiţionale, organizatorii au adăugat genuri noi precum simpozioane tematice, expoziţii de pictură, mese rotunde, spectacole folclorice, dansuri moderne şi populare, acrobaţii pe patine cu rotile, recitaluri de muzică de operă şi operetă, regate de yachting etc.

Alături de Ziua Marinei Române, Ziua Apelor s-ar fi putut înscrie ca o sărbătoare a spiritualităţii noastre marinăreşti, renaşterea şi perpetuarea sa impunând un cadru instituţionalizat de afirmare, în interesul societăţii civile şi al tuturor celor pentru care APA înseamnă nu numai viaţă ci şi bucuria de a trăi din plin binefacerile ei.

Din nefericire, după 90 de ani de la instituirea sa, ZIUA APELOR a fost marcată anul acesta doar de filiala Mangalia a Ligii Navale Române.




Bibliografie: Marian Moșneagu, „Cultul apelor la români”, Editura Companiei Naționale Administrația Porturilor Maritime S.A. Constanța, 2004

Sursa foto: Colecția Marian Moșneagu