”Nu spun să te miști veșnic în întuneric. Lumina are frumusețea ei și rațiunea ei.
Dacă sămânța rămâne veșnic în întuneric și nu ajunge niciodată să primească dimineață lumina soarelui, va muri.
Are nevoie de întuneric să încolțească, să prindă putere, să renască și apoi trebuie să iasă la suprafață și să înfrunte lumea și lumina și ploaia și vântul.
Trebuie să accepte provocarea exteriorului.
Dar acea provocare poate fi acceptată numai dacă a prins rădăcini adânc în pământ.
...
Fă-ți relații exterioare, fă-ți și relații interioare.
Bineînțeles că fără relații exterioare nu se poate – te învârtești în lume, ai relații de afaceri, dar ele nu trebuie să fie totul.
Au și ele rolul lor, dar trebuie să mai existe ceva absolut intim și secret, ceva pe care să-l poți numi al tău.
....Viața răsare din acea sursă interioară și se răspândește la exterior.
Trebuie să existe un echilibru, eu am fost întotdeauna pentru echilibru.
De aceea nu spun că viața trebuie să fie o carte închisă, nu.
Câteva capitole deschise, e în regulă. Și câteva capitole complet închise, un mister total.
Dacă ești doar o carte deschisă, nu faci decât să stai despuiat în piață, sub ochii tuturor.
...Dacă toată cartea ta e deschisă, vei fi ca ziua fără noapte, ca vara fără iarnă.
Unde te vei odihni, unde te vei centra, unde te vei refugia?
Unde te vei duce când te vei fi săturat de lume?
Unde te vei duce să te rogi și să meditezi?
Jumate – jumate e perfect.
Lasă-ți-o jumătate de carte să fie deschisă – deschisă pentru toți, la dispoziția tuturor – iar cealaltă jumătate să fie atât de secretă încât numai musafirii de preț să fie admiși, și asta rar, în templul tău.”
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: