#ConstanțaEsteBine Ziua 101 – 10.04.2022. Astăzi sărbătoresc sacrul

Îmi place această cifră simetrică 101. Este mult folosită în cărțile de auto-ajutor sau în revistele pentru femei, pentru că ne ancorează cel mai bine în mintea mașină. 
Programul de computer care ne este implantat în copilărie, numit mintea, ascuns în spatele cuvintelor-etichete pe care le dăm la tot și toate, funcționează în manieră liniară și analogică. Mintea conține doar două opțiuni (da/nu, bine/rău, corect/greșit) și programarea ei se face simplu, prin două acțiuni: recompensă/pedeapsă, sau atenție/ignorare. 

Prin intermediul cuvintelor minții, rămânem agățați în dualitate și prinși în dramă / telenovela vieții. 

Corpul nostru este un instrument biologic foarte interesant, care caută de la venirea pe pământ un singur lucru: unitatea cu tot, întregirea, rezonanța cu Forța vieții, cu alte cuvinte, trăirea în fluxul vieții, trăirea în sacru. 

Astăzi sărbătoresc Sacrul din viață, care se exprimă în multe feluri: 
Prin buna funcționare a osului sacru, al bazinului (situat în partea de jos a fundului, cu care ne așezăm pe scaune) și prin menținerea unei stabilități a coloanei vertebrale (adică a poziționării noastre în viață). Când osului sacrum îi este bine, când rapoartele sale cu vertebrele lombare (cu acidoza limfatică și funcția rinichilor) sunt armonioase, putem sta ușor cu spatele drept, indiferent de circumstanțele în care ne pune Mintea, prin poveștile sale. Pentru că Realitatea din jurul nostru nu este ceva exterior și independent de noi, ci este o oglindire a poveștii rulate continuu de minte. 

Prin buna funcționare a pancreasului, un organ mic în formă de cârlig, situat în spatele stomacului și în dreptul plexului solar (deasupra buricului, dar profund, în interiorul corpului, între stomac și vertebrele lombare). Pancreasul se ocupă atât de digestia proteinelor, grăsimilor și zaharurilor, oferind intestinului enzime care să-i ușureze munca, cât și de echilibrarea glicemiei, ajutând la reglarea nivelului zahărului din sânge (în situații de inundație sau de secetă, când este prea mult sau prea puțin). Când trăim viața în mod sacru și curgem cu Fluxul vieții, pancreasul muncește fizic mai puțin, și-și poate îndeplini rolurile sale energetice: puterea deciziilor și alegerea frecvențelor de vibrație pe care să le agațe și cu care să se alinieze. Pancreasul puternic înseamnă conștientizarea puterii propriilor decizii (când da-ul este da, și nu-ul este nu) și încrederea pe care o avem în noi înșine să ne putem respecta aceste alegeri. 

Ce legătură este între osul sacru și pancreas?

Ambele reacționează și ripostează la starea de acidoză limfatică, care înseamnă trăirea dualității și a dramei, ca fiind singura opțiune (postura de victimă). Când corpul fizic este tras de povestea minții în ”nu am ce să fac, este singura opțiune”, viața încetează să mai fie sacră și devine o luptă, un confict, o suferință. 
Realitatea Naturii este că există 101 soluții la orice problemă. Suntem înconjurați de soluții posibile, pentru orice este. Dar mintea nu le poate accesa. Doar corpul, prin antenele sale interioare subtile (ADN-ul din celule) le poate ”descărca” din câmpul energetic al lumii. 

Durerile de sacrum sau de nerv sciatic (dureri intense, precum descărcările electrice, pe toată partea din spate a piciorului) apar când pancreasul nu mai poate trimite cantități potrivite de hrană (glucoză) către celule și țesuturi. Sau când combustibilul este de proastă calitate, cum se întâmplă în situațiile de diabet. 

Multe dintre diagnosticele medicale, etichete descriptive ale situațiilor existente, indică în realitate ieșirea din sacrum și trăirea separată a corpului, de minte. Diabetul, ulcerul duodenal, lombo-sciatica sau durerile de sacrum ne indică poziționarea în postura de victimă, dispariția puterii deciziilor (a libertății de a alege) și lipsa unității corp/minte. 

Astăzi sărbătoresc sacrul, sacrum-ul, sau osul sacru, pentru a-mi aminti de sacralitatea vieții, care înseamnă posibilități nelimitate. Miracolele sunt circumstanțe în care liniaritatea mentală este înlocuită de pluripotențialitatea biologiei. 

Miracolele sunt normalul corpului, așa cum suferința/drama este normalul minții. 

Paradoxul unității contrariilor și re-amintirea complexității vieții. 

Astăzi îmi amintesc să echilibrez consumul de dulciuri, oferindu-i pancreasului o pauză binemeritată. Și să mișc corpul, pentru a mobiliza bazinul și fundul, atât de înțepenit de pozițiile fixe pe scaune, fotolii și canapele. 

Să avem cu toții o duminică dinamică fizic și liniștită mental, echilibrată biologic și în unitate minte/corp

Avem nevoie de ambele și găsim astăzi locul lor comun de înțelegere mutuală!

Să ne fie bine tuturor, 

Cu iubire,

Sursa foto-text: Facebook/ Zyanna Orinda