#ConstantaEsteBine Ziua 113 – 22.04.2022. Astăzi sărbătoresc respectul

Ce minune de dată astăzi, în care cifra 13 (a fricii) se află lângă numărul maestru 22 (dualitatea în acțiune). Vă propun o sărbătorire controversată și dificil de digerat. Precum masa de Paște care urmează. 

Trăim într-un Joc în care regula principală este înșelarea, manipularea și păcălirea. 
De mici copii, învățăm să păcălim și să ne ascundem, iar ca adulți, supraviețuirea noastră depinde de cât de abil continuăm Jocul. 

Pentru că oferim minciună și înșelătorie, cu fiecare poveste pe care o spunem cuiva, primim multe circumstanțe de trădare și înșelare, întreaga viață. 

Trăim la fiecare pas într-o lipsă de respect față de viață, față de corp, față de Jocul social și față de Stăpânii Jocului. Aceasta este realitatea din jur. Visul colectiv, pe care îl acceptăm și la care consimțim să participăm. 

Astăzi sărbătoresc respectul pentru a-mi reaminti de o altă circumstanță naturală umană de care am uitat. Alături de încrederea în sine, respectul este o altă valoare interioară neglijată. 

În vinerea Mare, înainte de Sărbătorile Pascale, este un moment bun să celebrez Respectul față de Natură (corpul fizic ESTE Natură). Zilele care urmează, ca și toate Sărbătorile oferite de social, urmează să facem ritualuri de sacrificiu. Luăm viața animalelor, vopsim ouăle în roșu (culoarea sângelui) și susținem cu o totală lipsă de respect față de corp, intestine și ficat, o sărbătoarea a pântecelor. Mintea ne oferă povești care să justifice comportamentul de abuz, dar inima cunoaște înșelătoria. Și participăm la ea, repetitiv, an de an, numai pentru că ne disociem mintea de inimă: ne închidem inima, să nu mai simțim suferința ce stă în spatele activităților.

Mă supun la tot ce mi se întâmplă, dar nu respect nimic. Pentru că nu am cum să o fac. 
Inima este cea care trăiește respectul. Inima este cea care recunoaște valoarea reală și energia de frecvență înaltă. 

Am cunoscut în viața aceasta foarte puțini oameni pe care i-am respectat real. Când am stat mai mult cu fiecare, am descoperit că sunt ca mine: înșelători, plini de ascunzișuri și compromisuri. Fără respect față de sine și față de viață. 

Știu că se poate trăi pe pământ respectând în mod real viața. Făcând alegeri alimentare și sociale tip ”Stop Joc”, ieșind din paradigma pe care Stăpânii Jocului o propun prin poveștile spuse repetitiv. Nu este ușor și necesită multă energie. Mai ales să depășești frica interioară și propria disociere (coerciția vine din minte, din dialogul mental). 

Am exersat ieri o afirmație, pe care am purtat-o cu mine (mental), într-o zi aglomerată, în care am oferit atenția și energia mea altora. Am numărat de câte ori am reușit, printre picături, să o recit (aproximativ). Pe toată ziua mi-a ieșit undeva între 500 și 600 de ori. Și mi s-a părut că am muncit serios. La un moment dat, m-am trezit ”trișând” (spunând afirmația fără toate cuvintele, mâncând ultimele 1-2-3 cuvinte, să meargă mai repede). Am realizat ce fac și am zâmbit și mai tare. Mental, sunt condiționată să folosesc păcălirea și trișarea, pentru a împlini sarcinile ce mi se dau (de multe ori absurde sau plictisitoare). 

Sunt curioasă cum a fost la voi, dacă măcar ați considerat exercițiul de 1000 de repetiții propus și dacă v-a și ieșit. Felicitări celor care au găsit spațiu mental în aglomerația de reziduuri interioare să se dedice acestui tip de focalizare. Mie nu mi-a ieșit complet, cantitativ, dar am învățat multe despre condiționarea interioară, făcându-l. Intenționez să mai repet experiența. 

M-a ajutat focalizarea mentală pe afirmație. Am depășit situații neplăcute, în care aș fi descărcat lipsa de respect pe alții, care nu făceau decât ce făceam și eu: înșelau cât puteau, să scape mai repede de însărcinarea pe care o aveau. 

Jocul pe pământ, ca slujbaș al banilor, menține lipsa de respect: facem activități pe care nu vrem și nu dorim, pentru că suntem plătiți. Ne prindem în ritualuri la care nu vrem să participăm, doar să fim o parte din grup. Ne abuzăm corpul și mintea, pentru că așa fac toți. Ne este greu să ieșim din Visul colectiv, pentru că avem nevoie de energie pentru o transformare cât de mică, iar la prima tentativă de antrenament (cum am făcut ieri) constatăm că NU avem energia respectivă. Nu o mai avem. 

Astăzi, în vinerea mare, sărbătoresc respectul, ca un concept necunoscut în experiența directă, dar cu potențial de împuternicire. Mă atrage, aș dori să aflu mai mult despre trăirea lui corporală. Să învăț să respect nu-urile și da-urile interioare, să-mi respect corpul și să respect angajamentele. Să mă opresc din minciuna interioară. Ulterior, am să revendic și respectul în exterior. În acest moment, fac tot ce pot mai bine să nu permit victimei să-și desfășoare rolul. 

Să avem o altă zi echilibrată, prezentă și observatoare. Este tot ce putem face, într-o lume în care triada ”victimă-agresor-salvator” patronează toate aspectele, inclusiv Sărbătorile oficiale. Să nu uităm că Lumina interioară chiar există, și putem găsi firul de lumină, în țesătura de minciuni care ne este trasă peste ochi. Este prea strălucitor să nu-l vedem. 
Să ne fie bine tuturor, 
Cu iubire

Sursa: Facebook/ Zyanna Orinda