#ConstanțaEsteBine Ziua 150 – 29.05.2022 . Astăzi sărbătoresc școala

Văzând cifra zilei de astăzi 29 și discutând cu câțiva pacienți despre evenimentele ce vor urma în viețile lor (examene de capacitate, de bacalaureat, de intrare la colegiu, examene tip Cambridge sau de școală de șoferi) mi-am amintit de structura organizată numită ”școală” ce a fost prezentă mare parte din viața mea.

Am început studiile la o școală din Constanța cu numărul 29 (școlile, ca și oamenii, au numere, adică ”tag”-uri, pentru a le identifica în această aglomerație de ființe și structuri, numită civilizație). Timp de 8 ani, drumurile m-au tot dus la această școală, situată chiar lângă blocul în care locuiam, așa că nu era nevoie să călătoresc mult: ieșeam din casă, mergeam la școală și viceversa. Schimbam o cușcă (colivie) cu alta, iar această variantă de trăire a realității mi s-a prezentat ca unica opțiune acceptată de adulții din jur.

Un copil merge la școală pentru că nu are încotro. Toată lumea din jur îi prezintă O SINGURĂ SOLUȚIE posibilă: școala.

Până să ajungă acolo, un copil învață continuu despre lume, viață și comportamente care îl interesează. Pentru că în mod natural, un copil este curios, explorator și adoră să antreneze mintea și corpul în procesul de cunoaștere.

Când se ajunge la vremea de ”mers la școală”, nu mai există opțiuni sau posibilități. Din multiplele drumuri disponibile (așa pare în primii ani de viață), brusc se creionează unul singur posibil. Mergi acolo. Punct.

Vă mai amintiți definiția victimei? Așa cum v-am prezentat-o și în alte postări? Hai să o reamintim, pentru că repetiția avantajoasă ne permite să ne lărgim viziunea mentală.

O victimă este cea care acceptă soluția agresorului (predatorului) ca fiind unica posibilitate a realității sale (ești victima mea pentru că nu ai încotro).

Dacă pentru o secundă acceptă că are și alte soluții (inclusiv cea de a NU SE TEME mental de agresor: bine, înțeleg, ești mai puternic ca mine și mă domini, dar ALEG să nu-mi fie teamă de tine. Accept ce vine în calm și cu detașare, conștientă că sunt o ființă autonomă, care până în ultima secundă a vieții are o șansă să găsească o soluție pentru a scăpa de agresor), persoana iese din starea de victimă.

Am mers la școala 29 cu multă curiozitate și spirit de aventură, ca un copil dornic să descopere și alte terenuri de joacă, în afara casei și spațiului din jurul blocului. Mi-a plăcut și a fost interesant, o perioadă, apoi a intervenit rutina și plictiseala. Am găsit variante personale de oprit rutina, pentru că mi-a plăcut mișcarea, sportul, dinamica și mi s-au oferit participări la diferite sporturi de echipă, pe lângă orele de școală, care mi-au umplut programul zilnic.

Am amintiri bune și frumoase legate de școala 29, de profesorii de acolo (am întâlnit câteva profesoare ”mămici” extraordinare, care s-au purtat cu noi, copiii, blând, ferm și ocrotitor). Încă îmi amintesc numele multora dintre colegii pe care i-am avut atunci, precum și întâmplări diferite, din perioade diferite. Școala a fost locul meu de aventură, în momentul în care am decis că nu sunt victimă, că nu este doar o singură soluție, că pot să fac mult mai multe decât mi se prezintă și că am opțiuni.

De foarte devreme, de la începutul școlii, chiar de prin clasa a II-a când a început ”jocul cu pionerii”, am descoperit că pot avea opțiuni și că tot ce fac este temporar.

Dacă rezist cât de bine cu putință, în cele mai favorabile condiții pentru mine și pentru ceilalți, perioada respectivă trece și eu pot să recapăt libertatea de a alege.

Ceva din mine, ceva profund și mult mai înțelept decât mintea mea, a știut și m-a ghidat continuu: școala este temporară. Ce se întâmplă DUPĂ școală contează cel mai mult. În școală, faci și tu cât de bine poți, cauți multe alternative disponibile și reziști până la capăt.

Strategia a funcționat și cu școala 29, apoi și cu liceul, facultatea și numeroasele cursuri de după.

Am realizat că școala, definită ca ”izvor, sursă de cunoștințe, învățături” este o prezență continuă în viața mea. Întrucât educația și învățarea continuă a devenit a doua mea natură. Sau a fost dintotdeauna o parte din mine.

Astăzi sărbătoresc școala pentru a onora atât instituția exterioară, care oferă ghidaj și structurare naturii umane haotice și pluripotențiale (cât de bine poate și cât reușește, în conformitate cu structura vremurilor pe care le trăim), dar și procesul de educație și creștere interioară, care este puterea noastră de ființe umane.
Vă invit la Webinarul gratuit de marți, 31 mai, despre ”Secrete ale femeilor” pentru a descoperi că școala / educația este o parte din abilitatea femininului de a supraviețui pe pământ.

https://www.eduvisionlearning.ro/course...

Lansarea Manualului Femina vă va arăta cum orice adunare și grupare feminină se poate transforma ad-hoc într-o școală și poate structura educația într-un mod coerent și eficient pentru toată lumea.

Îmi va face mare plăcere să plantez semințe interesante de conștiență și cunoaștere la începutul verii, pentru a vă oferi material de contemplare și atenție.

Astăzi sărbătoresc școala dorind tuturor celor ce se pregătesc de examene mult succes și putere interioară: toate trec și viața merge înainte. Participați la examene relaxați (mergeți să LUAȚI examenele, nu să DAȚI examene), ca și cum v-ați duce să luați ziarul de la chioșc. Nu lăsați mintea să vă producă emoții inutile. Amintiți-vă definiția victimei. Aveți mereu soluția de a alege calmul, în locul stării de tensiune interioară. Când alegi să iei examenul, nu să-l dai, afli cât ești de puternic și ieși din vibrația victimei.

Respirați adânc, performați cât de bine reușiți la examene și aveți încredere în propriile puteri. În plus permiteți-i vieții să participe la decizia finală. Întotdeauna Forța vieții știe ce este cel mai bine pentru voi, în fiecare moment.

Cu iubire, tuturor

Sursa foto-text: Facebook/ Zyanna Orinda