#ConstanțaesteBine Ziua 186 – 5.07.2022 Astăzi sărbătoresc desenele animate

Primele modalități prin care un copil cunoaște lumea sunt desenele. Reprezentăm simplist, prin linii, cercuri, puncte și culori ceea ce observăm la lumea din jur. Încercăm să transformăm o realitate bogată, schimbătoare, complexă, uneori înfricoșătoare într-o variantă cât mai simplă, ce poate fi prelucrată de mintea noastră umană drept ”inteligibilă”.

Prin desene, totul devine mai ușor de procesat, atât mental, cât și emoțional.
Când desenăm un leu, obținem ceva îndepărtat de animalul fioros, care ne dă atacuri de panică, dacă vine în apropierea noastră.

Desenele simplifică realitatea și o prezintă la un nivel acceptabil minții noastre.
Întocmai precum hărțile prezintă realitatea complexă a unui teritoriu, dar Nu reprezintă în niciun caz, teritoriul respectiv.
Apariția desenelor animate a dus la un pas suplimentar programarea mentală umană.

Câinii, pisicile, șoarecii și rațele au devenit personaje umanizate, cu comportamente foarte familiare, reprezentând de multe ori combinații între trăsăturile specifice animalului respectiv și cele ale oamenilor. Prin desenele animate, am transformat complet modul în care privim realitatea. Datorită lor, ni se spun povești despre prințese și căpcăuni, despre cavaleri neînfricați și vrăjitoare nemiloase și despre lumi care există doar în fantezia umană.

Desenele animate reprezintă programarea mentală a copilăriei, care simplifică până la caricaturizare rolurile posibile din teatrul vieții.
Am privit cu fascinație desenele animate în copilărie.
Ca adult, ele au continuat să rămână o zonă importantă de divertisment.

Reprezintă evadarea din realitatea din jur, care nu pare a fi vreodată ceea ce așteptăm de la ea. Așteptările au fost modelate de aceste desene animate, care sunt fantezie pură.

Sărbătoresc azi desenele animate pentru a-mi reaminti un alt drog ”legal” din copilărie, care alături de zahăr și dulciuri, a modelat așteptările și năzuințele minții umane.
”Îndulcirea” artificială a poveștilor vieții din desenele animate, alături de gustul foarte dulce al prăjiturilor, bomboanelor și napolitanelor a reprezentat un filtru prin care am perceput realitatea zeci de ani.

Desenele animate au realizat o performanță extraordinară: au prezentat violența, agresivitatea, vărsarea de sânge într-o variantă distractivă și de divertisment.
Ciocanul dat în capul motanului, câinele păcălit și zdrobit de o stâncă, ciocănitoarea care pune explozibil și detonează o vulpe ce o urmărește sunt considerate amuzante. Iar comportamentele lor produc hohote de râs.

Violența ca divertisment.
Acesta este mesajul ascuns în desenele animate.
Copiii cresc considerând că este normal și natural să produci rău altei făpturi. Uneori, chiar distractiv. Programarea mentală prin desenele animate este subtilă și profundă. Se regăsește în noi toți, oricât ne-ar place să admitem că nu.

Astăzi sărbătoresc desenele animate pentru că m-am bucurat ani de zile de prezența lor, de abilitatea de a mă transpune în lumi fantastice, de fuga din acum, pe care mi-au prilejuit-o de multe ori și de ascunzătoarea din fața greutăților vieții, din anumite momente.
Pentru că astăzi observ manipularea pe care au adus-o, îmi permit să o conștientizez și să o onorez.

Copilul interior va dori iar și iar desene animate, pentru că le-a primit de multe ori.
La fel cum se va tot uita după dulciurile din vitrine, mult timp după ce a înțeles potențialul toxic al zahărului.
Adultul care devin conștientizează procesul și continuă să intenționeze creșterea interioară.

Să avem o zi cât mai bună și echilibrată, dincolo de clișeele din desenele animate.
Cu iubire, tuturor

Articol și foto ptreluate de pe facebook/Zyanna Orinda