#ConstanțaEsteBine Ziua 236 – 24.08.2022 Astăzi sărbătoresc pădurea

Arborii sunt locuitori străvechi ai pământului, care trăiesc într-un alt spațiu temporar decât noi, dar alături de care împărțim suprafața pământului.
Sunt organizați ca și noi în comunități de indivizi, care în loc să fie numite sate și orașe, le-am spus ”pâlcuri de arbori” sau ”păduri”.
Pădurile sunt orașe imense în care arbori de diferite specii împart un teritoriu comun cu alte plante, cu ciuperci, cu diferite insecte și animale.

Pădurile sunt eco-sisteme uriașe, funcționând pe reguli bine stabilite, ce sunt ușor de observat dacă ținem ochii deschiși: arborii au locul lor, echipele lor de susținere, copiii arbori sunt respectuoși și menținuți într-o creștere încetinită, cât timp arborii adulți acoperă cerul cu o coroană densă. În lumea arborilor, ca și în lumea oamenilor, este valabilă regula: cu cât creșterea în adolescență este mai lentă, cu atât viața acelui individ poate fi potențial mai lungă. Graba strică treaba, și în lumea copacilor, dar și în lumea vie, a oamenilor și animalelor.

Arborii fructiferi care sunt grăbiți să crească și să producă își epuizează rapid forța vitală, mor rapid. Nu trebuie să fii mare specialist în botanică sau biologie să constați acest fenomen cu toate plantele ”grăbite” la creștere (pentru profit), sau cu animalele (și oamenii) forțați să facă asta.
Simbolic, pădurea a reprezentat dintotdeauna o figură de stil și alegorică pentru a descrie inconștientul uman (locul trăirilor profunde din psihicul uman).

Când într-o poveste, eroul sau eroina intră în pădure, se descrie doar intrarea Egoului în tărâmul inconștientului.
Când am realizat că ”eroul” și ”Egoul” sunt sinonime, am început să înțeleg din ce în ce mai profund sensul poveștilor și miturilor. La fel ca și cărțile sfinte, precum Biblia, acestea sunt nimic altceva decât hărți lăsate nouă, în limbajul pe care îl înțelege orice copil, limbajul metaforelor, pentru a ne descrie ce s-ar putea întâmpla în călătoria prin pădure (perioadele de rătăcire ale minții, când structura familiară se destramă).

Când ne afundăm în pădurea deasă și ne pierdem drumul (sau cărarea marcată) ne aflăm în acea perioadă din viață în care sensul pe care mintea l-a oferit până în acel moment vieții ce o trăiam este pierdut. Acest moment este un loc periculos, dar și un loc de transformare, în același timp.

Există riscul să nu mai ieșim niciodată din pădure, și una din numeroasele sale ”capcane” să ne înghită. Dar există și șansa să învățăm foarte multe despre propriile noastre resurse, să ne conectăm într-un mod profund cu arborii și vegetația pădurii, sau cu animalele de putere, care-i străbat profunzimile, și cu ghidarea intuiției și a semnelor din exterior, să ieșim transformați, împuterniciți și pregătiți pentru o altă etapă din viață, trăită conștient, prezent, cu ochii deschiși.

Uneori pătrundem în pădure fără să vrem. Suntem atrași de ceva sau cineva și ne părăsim locurile familiare, schimbând sau părăsind o relație, serviciul, familia, comunitatea sau un sistem de credințe. Alteori ne trezim că suntem în pădure după ce altcineva ne-a părăsit, după ce am pierdut un serviciu, din cauza unui diagnostic medical sau a unui accident / incident care schimbă totul.
Sunt și perioade când ne găsim în pădure după ce am închis în mod intenționat etape din viața noastră; ieșim pe o ușă, o închidem în spatele nostru și ajungem în pădure. Nu este suficient să știm că trebuie să plecăm dintr-o relație distructivă, dintr-o slujbă care ne sfârșește sau dintr-un mediu care ne ucide la propriu, puțin câte puțin; este nevoie și să fim în stare să acționăm în baza acestei cunoașteri.

În pădure avem nevoie de două ustensile vitale:
- O lanternă (un simbol al luminii, iluminării, sau al conștienței care ne permite să vedem clar următorii pași pe care îi avem de făcut)
- Un cuțit (puterea de a decide, de a fi capabil să tăiem legături, dar și puterea de a ne apăra de eventuale agresiuni, sau de a ne procura hrana necesară)

Putem călători în pădurea fizică, dar și în cea metaforică, doar dacă suntem dotați cu minim de abilități să realizăm această călătorie.
Secretul aici este economia de energie, de care v-am povestit în multe postări.
Arborii și copacii sunt maeștri în economia de energie, în evaluarea resurselor disponibile și în ajustarea ritmului de creștere și evoluție, funcție de resurse. Călătoriile fizice în păduri și observarea arborilor ne învață enorm despre grupuri de sprijin, puterea comunicării și folosirea cu bun simț a resurselor.

Când întrăm în pădure, într-o fază a vieții noastre, intrăm într-o perioadă de rătăcire, care în același timp este un prilej pentru o potențială creștere interioară. Se pot întâmpla foarte multe în pădure, dar pentru a supraviețui, trebuie să descoperim în noi puterea care real ne ține în viață. Transformarea este inevitabilă, odată ce am pătruns în pădure.

Astăzi sărbătoresc pădurea pentru că ea dintotdeauna a fost susținerea Sufletelor noastre. În lipsa ”orașelor” de copaci, numite păduri, orașele de oameni devin bântuite de zombie fără suflet. Ne recăpătăm Sufletele doar dacă ne reconectăm cu Natura, cu toate părțile noastre inconștient supresate, pentru întregire și centrare.

Să avem o zi cât mai frumoasă și deplină astăzi, observând unde ne aflăm în drumul vieții, și cât de bine ne simțim când umblăm prin pădure (la propriu sau la figurat)
Cu iubire, tuturor

Articol și foto preluate de pe facebook/zyanna orinda