75 de ani de la decesul lui Dragoș Protopopescu. Poeziile din „Analele Dobrogei” se numără printre operele sale

 
Originar din Călărași, născut la data de 17 octombrie 1892, Dragoș Protopopescu a fost scriitor, critic și filosof.
 
A fost una dintre personalitățile autohtone de renume ale perioadei interbelice.
 
Activitatea lui editorială este regăsită și în revista „Analele Dobrogei”.
 
Dragoș Protopopescu a urmat primii ani de studiu în orașul natal. S-a mutat în București, unde a făcut liceul la „Sfântul Sava” și tot în capitală a studiat la Facultatea de Litere, specializarea filologie. A continuat cu studii de doctorat făcute în străinătate, la Londra și la Paris. În anul 1924 devenea doctor în filologie engleză la Sorbona.
 
La un de la această realizare, Dragoș Protopopescu a fost numit profesor universitar la Universitatea din Cernăuți, iar mai târziu era numit director al Teatrului din aceeași localitate.
 
Drumul carierei didactice a trecut prin București, unde, din postura de profesor universitar a predat cursuri de cultură și civilizație britanică.
 
Dragoș Protopopescu a fost închis la Jilava, în anul 1934, din cauza simpatiilor legionare. A mai fost arestat odată, în 1948, de autoritățile comuniste.
 
Ca scriitor, Protopopescu a debutat în anul 1910, la revista „Viața nouă”. Ulterior, textele sale au apărut în publicațiile „Cronica”, „Flacăra”, „Viața românească”, „Cugetul românesc”, „Sburătorul” și „Universul literar”.
 
Cum aminteam mai sus, el a fost autorul a mai multor opere, în speical poezii, publicate în „Analele Dobrogei”. Redăm un fragment din poezia „Băjenarii”, ce poate fi citită integral accesând Biblioteca digitală a cotidianului ZIUA de Constanța.

 
„Cu patru boi, en doi, san eu niciunul…
Pe drumuri vechi, sau drumuri nebătute,
Ei au pornit în care ca-n redute,
Cu patru noi, cu doi, sau cu niciunul
Lăsând nimic în rumă decât tunul.
[…………………………………….]
Copiii dorm şi mama mare mână.
Pe jos cei cari sus nu mai încap.
De roată două capre şi un ţap.
În putinei nici urmă de smântână.
Copiii dorm şi mama mare mână”.
 
Alte lucrări ce îi poartă semnătura sunt: „Stilul lui Dimitrie Cantemir” (București, 1915), „Zvon de pretutindeni” (București, 1921), „Valoarea latină a culturii engleze” (Cernăuți, 1923), „Caracterul de rasă al literaturii engleze” (Cernăuți, 1925), „Pagini engleze” (București, 1925), „Fenomenul englez: studii și interpretări” (București, 1936), „Tigrii” (București, 1940), etc.
 
Dragoş Protopopescu a fost cunoscut de cei care l-au înconjurat pentru faptul că a scris într-un sistem alert, pe alocuri ironic, rod al unui entuziasm disciplinat printr-o sobrietate sistematică de tip universitar.
 
În 1948, pe 11 aprilie, Dragoș Protopopescu trecea în neființă, la vârsta de 55 de ani.
 
Citește și:
Dragoş Protopopescu - scriitor, poet, critic, filosof, profesor universitar