Anca Doroșenco Ovanez, regizoarea „adoptată” de Constanța, iar mai târziu de francezi

Anca Doroșenco Ovanez s-a născut la Ploiești, în ziua de 28 septembrie 1946.
 
Ea a fost fiica doctorului Ion Ovanez, care în anul 1957 a primit funcția de medic al serviciului sanitar din Portul Constanța. Astfel, familia Ancăi s-a mutat la malul mării, eveniment care i-a marcat anii copilăriei viitoarei regizoare.
 
În anul 1963, ea a absolvit Liceul „Mircea cel Bătrân” din Constanța.
 
Pasiunea pentru teatru i-a fost insuflată de renumitul regizor Constantin Dinischiotu.
 
Ea a urmat cursurile I.A.T.C „I.L. Caragiale” București, secția regie teatru, la clasa profesorului Radu Penciulescu. A absolvit în anul 1968, iar licența a susținut-o la Teatrul Dramatic Constanța, alegând „Rosmersholm” de H. Ibsen.
 
Ulterior, Anca Doroșenco Ovanez a primit funcția de regizor artistic la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” Iași, unde a petrecut șase ani (1968 – 1974).
 
A îndeplinit același rol și la Teatrul Dramatic Constanța, între anii 1975 – 1976.
 
Cea mai îndelungată perioadă ca regizor a fost consemnată la Teatrul Național „I.L. Caragiale” București, cariera ei în Capitală începând în 1976 și încheindu-se în 1990.
 
În acel an s-a stabilit în Franța și în 1997 a început să predea arta dramatică la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din Antibes.
 
A mai montat piese la: Teatrul Mic București, Teatrul „Nottara” București, Teatrul Național „M. Eminescu” Timișoara, Teatrul Național Târgu Mureș, Teatrul „Sică Alexandrescu” Brașov, Teatrul „George Bacovia” Bacău, Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani, Teatrul „Lacrimă și râs” Sofia (Bulgaria), Opera din Ankara (Turcia) și pentru Televiziunea Română.
 
Printre creațiile artistice de la Constanța ale Ancăi Doroșenco Ovanez amintim de: „Troienele” de Euripide, „Nevestele vesele din Windsor” de W. Shakespeare, „Dona Rosita” de F. Garcia Lorca, „Don Juan sau dragostea pentru geometrie” de Max Frisch, „O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale, „Există nervi” de Marin Sorescu, „Casa Bernardei Alba” de F. Garcia Lorca, „Sânziana și Pepelea” de V. Alecsandri, „Filumena Marturano” de E. De Filippo, „A 12-a noapte” de W. Shakespeare, „Despot Vodă” de V. Alecsandri, „Torquato Tasso” de Goethe, „Copiii soarelui” de M. Gorki, „Sfântul Mitică Blajinul” de Aurel Baranga, „Mockinpott” de Peter Weiss, „Șase personaje în căutarea unui autor” de Luigi Pirandello, „Interviu” de Ecaterina Oproiu, „Intrigă și iubire” de Fr. Schiller, „Titanic Vals” de T. Mușatescu, „Ultima oră” de M. Sebastian etc.
 
În Franța, ea a montat spectacolele: „Don Juan” de Tirso de Molina, „Dineul lui Babette” de Karen Blezen (pentru Festivalul de Teatru de la Avignon), „Nunta lui Figaro” de Beaumarchais, „Această nemaipomenită harababură” de E. Ionesco, „Lecția” de E. Ionesco, „Jacques sau supunerea” de E. Ionesco, „Tango” de Mrozek, „Astă seară se improvizează” de L. Pirandello, „Georges Dandin” de Moliere, „Avarul” de Moliere, „Doctor fără voie” de Moliere, „Pasiunea pentru vilegiatură” de Carlo Goldoni.
 
Redăm mai jos premiile pe care Ana Doroșenco Ovanez le-a obținut de-a lungul timpului:

 
Anca Doroșenco Ovanez a încetat din viață în 2020, pe 16 mai.
 
Sursă text: dicționar de personalități dobrogene vol. IV
 
Citește și:
Personalități Constanța Regizorul Stere Gulea se pregătește să schimbe prefixul