In memoriam Andrei Aricescu, arheologul cu o activitate bogată în Dobrogea

 
Originar din București, Andrei Aricescu s-a născut la data de 28 septembrie 1935.
 
Acesta a rămas cunoscut în istorie datorită activității desfășurate ca arheolog, îndeosebi în Dobrogea.
 
El a învățat la Liceul Clasic mixt „Sf. Iosif” din București, în perioada 1949 – 1953. 
 
Andrei Aricescu a urmat cursurile Facultății de Filologie, secția limbi clasice din cadrul Universității București. A devenit student în anul 1953 și a absolvit în anul 1958.
 
În anul 1975, Aricescu a obținut diploma de doctorat, la Facultatea de Istorie din cadrul Universității București.
 
El a desfășurat o muncă intensă ca arheolog pe șantierele din Dobrogea. Amintim aici de: Techirghiol (1959), Limanu (1960), Sîmbăta Nouă (1960), Beilic (1960), Castelu (1960), Nicolae Bălcescu (1962), Gura Dobrogei (1992), Hârșova (1964).
 
Domeniul său de interes a fost istoria antică a Dobrogei, abordând în special tema armatei romane în Moesia Inferior (fostă provincie romană antică, situată azi pe teritoriul statelor Serbia, Bulgaria și România).
 
În anul 1959, Andrei Aricescu devenea muzeograf la Muzeul regiunii Dobrogea – Constanța, funcție pe care a deținut-o până în 1965.
 
Din 1965, vreme de zece ani, a activat ca profesor de limba latină și limba română la Institutul Pedagogic Constanța.
 
Andrei Aricescu a mai avut funcțiile: muzeograf la Oficiul pentru Patrimoniu Cultural național al municipiului București (1975 – 1976), director la Oficiul pentru Patrimoniu Cultural național al municipiului București (1976 – 1979), director - adjunct al Direcției Patrimoniu Cultural la Consiliul Culturii și Educației Socialiste (1979 – 1982), redactor la editura Sport – Turism (1982 – 1990) și director al direcției Muzee și Colecții la Ministerul Culturii (1990 – 1991).
 
În timpul regimului comunist, Aricescu a fost membru al Societății de studii clasice și de istorie a Republicii Socialiste România.
 
El a publicat peste 40 de lucrări științifice, din care patru cărți, anume: „Tezaurul de sculpturi de la Tomis” (1963), „Noi monumente epigrafice din Scythia Minor” (1964), „Armata în Dobrogea romană” (1977) și „Enciclopedia civilizației romane” (1982).
 
Andrei Aricescu a decedat în anul 1991, pe 29 iulie, la București.
 
Citește și:
In memoriam Theofil Sauciuc – Săveanu, suceveanul care a descoperit ruinele orașului Callatis