In memoriam Tașcu Gheorghiu, personalitate din Constanța, recunoscută pentru traducerile sale

 
Tașcu Gheorghiu a venit pe lume într-o zi de 20 septembrie 1910, la Constanța.
 
În orașul de la malul mării, el a urmat cele 12 clase, fiind elev al Liceului „Mircea cel Bătrân”.
 
Mai departe, Tașcu Gheorghiu a plecat la București, pentru a se înscrie la cursurile Facultății de Litere și Filosofie din cadrul Universității București.
 
A lucrat mai întâi la Bilbioteca Universitară, apoi la secretariatul revistei „Viața Românească”.
 
El, Virgil Teodorescu și Mircea Pavelescu au fondat revista avangardistă „Liceu”, în anul 1932, unde a publicat proză.
 
Doi ani mai târziu, a avut loc adevăratul debut literar al lui Tașcu Gheorghiu. Acesta s-a produs la publicația „Reporter”, constănțeanul semnând un articol despre Pablo Picasso.
 
De-a lungul timpului, Gheorghiu a mai colaborat cu: „Ogorul”, „Tribuna”, „Manuscriptum”, „Amfiteatru”, „Orizont”, „România literară”, „Ramuri”, „Arta”, „Luceafărul”, „Tomis”, „Secolul XX”.
 
Recunoscut și ca traducător, Tașcu Gheorghiu s-a arătat îndeosebi de literatura franceză, dar are scrieri și din engleză, maghiară, italiană, rusă, chineză sau cipriotă.
 
A tradus autori precum Louis Aragon, Th, Pieridis, William Shakespeare, Giuseppe Tomasi di Lampedusa, Luigi Pirandello, Robert Sabatier, Lautreamont, Rimbaud, Rafael Alberti.
 
O latură a unei îndeletniciri literare originale o constituie realizarea unor desene de tipul portretelor și autoportretelor. Cu acestea, el a participat la saloane republicane de desen și gravură și ilustrații de carte. Unele au fost găzduite de revistele literare „Viața românească”, „România literară”, „Arta”, „Luceafărul”, „Tomis”.
 
Tașcu Gheorghiu este de trei ori câștigător al premiului Uniunii Scriitorilor pentru traduceri din literatura universală, în anii 1964, 1969 și 1976.
 
El a decedat într-o zi de 15 octombrie 1981, la București.
 
Sursă text: Dicționar de personalități dobrogene vol. IV
 
Citește și: