Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa – 95 de ani de la naștere „Nimeni în lumea asta nu este fără de păcat”

Născut pe 23 noiembrie 1925, în Mahmudia, judeţul Tulcea, Gheorghe Calciu-Dumitreasa provenea dintr-o familie cu 11 copii.
În 1945, a absolvit Liceul „Principele Carol” din Tulcea şi apoi s-a înscris la Facultatea de Medicină din Bucureşti.

Pe când era student în anul II la medicină, în 1948, a luat contact pentru prima oară cu sistmul represiv al regimului comunist.
Închis timp de 16 ani, a trecut prin închisorile de la Jilava, Aiud şi prin ororile „reeducării” de la Piteşti.
 
A fost românul care a avut una dintre cele mai lungi și mai crunte perioade de detenție, căreia i-a supraviețuit ca prin minune. În 1964, când a avut loc amnistia generală a deținuților politici, Gheorghe Calciu și-a ținut promisiunea pe care o făcuse în pușcărie: „Doamne, dacă mă scoţi teafăr de aici, o să-ţi slujesc Ţie!”.

Astfel, a absolvit mai întâi cursurile Facultăţii de Filologie ale Universităţii din Bucureşti, după care a rămas să studieze la Facultatea de Teologie. În această perioadă, a predat limba franceză și Noul Testament la Seminarul Teologic din București, căldura și autenticitea sa trezind vie admirație printre tinerii săi discipoli.

Pe 8 martie 1978, citeşte prima predică pentru tineri, în Biserica Radu Vodă, „Întâiul cuvânt pentru tineri”, deschizând o serie de de şapte predici care se vor bucura de răsunet nu doar printre seminarişti, ci printre studenţi de la toate facultățile bucureştene.
Autorităţile sfârșesc prin a încuia biserica, dar Părintele continuă să predice afară, pe trepte, în mijlocul mulţimii tot mai atrase de cuvântul curajosului preot.

După a şaptea predică, Părintele este arestat, în anul 1979, iar biserica este forţată să-l scoată din sânul ei, caterisindu-l. 
În închisoare, este plasat într-o celulă cu doi condamnaţi pentru omor, care aveau misiunea de a-l lichida, dar care, în final, îi mărturisesc misiunea Securităţii. Deși arestarea sa va declanşa un val de proteste în cadrul comunităţii române din exil și mari personalităţi ale vremii vor interveni în favoarea sa, Părintele Calciu rămâne arestat timp de cinci ani, după care, la eliberare, este silit să părăsească ţara, împreună cu familia.
Se stabileşte în capitala Statelor Unite ale Americii, continuând să susțină, din Washington DC, eforturile exilului de a influenţa situaţia României.
Inițiază festivalul ROMFEST și devine o voce influentă la Radio Europa Liberă și Vocea Americii, de unde caută să dea putere și speranță semenilor săi de-acasă.

După căderea regimului comunist, Părintele Calciu a revenit adesea în România, continuând să predice în toate colţurile ţării, mai ales pentru tinerii atât de dragi lui.

Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa a încetat din viață la 21 noiembrie 2006, iar rămășițele sale pământești au fost depuse, așa cum și-a dorit, la mănăstirea "Petru Vodă", în apropierea comunei Poiana Teiului din județul Neamț.
 
Înainte de a trece dincolo, într-o lume mai bună, părintele Calciu a adresat o scrisoare credincioșilor din România:
 

„Poate că Dumnezeu a vrut să înțeleg că ceea ce am făcut eu, cu ajutorul Lui, a fost bine, și dau slavă Domnului că mi-a spulberat îndoielile pe care le aveam în privința afirmațiilor din predicile mele și a tonului lor. Aveam îndoieli în privința metodei pe care am folosit-o și știu acum că nu am ales-o pe cea mai bună, dar Dumnezeu a deschis inimile oamenilor ca să fie mai îndurători cu mine. (…)

Vreau să vă mărturisesc dragostea pe care o am pentru voi toți și vă cer iertare pentru orice greșeală am făcut, că cine poate spune că este fără greșeală?! (…) Sunt unii dintre dumneavoastră care cred despre ei că sunt mai buni și judecă, iar acest lucru nu este îngăduit. Umilința și smerenia sunt cheia tuturor virtuților. Ce-ți pasă ție – spune Sfântul Apostol Pavel – dacă sluga aproapelui tău stă sau cade, daca stă, pentru el stă, iar de cumva cade, pentru el cade. Cine privește cu ochi duhovnicesc înlăuntrul lui nu va zice niciodată: „eu sunt drept”; aceasta afirmație o face vameșul; ci, cuprins de jalea păcatelor pe care le descoperă întru el va spune împreună cu Sfântul Simeon Metefrastul: „eu sunt cel mai mare păcătos”.

Nimeni în lumea asta nu este fără de păcat. Unul singur este, Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care n-a avut nici păcat, nici măcar prăvălirea spre păcat".

 
 
Sursa foto: coperta volum "Viața Parintelui Gheorghe Calciu", ed.Christiana, 2007

Citește și:
Născut pe meleaguri dobrogene Zece ani de la moartea preotului Gheorghe Calciu