Editorial
Editorial Ionel Mătăsăreanu. Întâlnirile mele egoiste cu Cerul
11 Jan, 2015 00:00
3485
Ada CODĂU
Emil Dumitru
17 Jan, 2015 04:08
L-am cunoscut si l-am iubit pe Maiestrul Prof. IONEL Matasareanu ca nu "patimas" al lucrului frumos, bine executat si lustruit (terminat) dupa expresia Domniei Sale.Un om erudit, bucuros sa isi trateze musafirii cu un concert de vioara, recitand un psalm sau o poiezie de douazeci de strofe, cu toata daruirea si cu mare satisfactie ca inca mai poate sa daruiasca...
Intradevar a plecat un OM care infrumuseta Constanta tineretii mele. Un om de valoare, haituit insa si batjocorit de cei care pentru multi ani s-au crezut stapani pe lume si pe valorile ei incontestabile. Este frumos ca a avut si bucuria, in ultimii ani, de a fi recunoscut mondial ca unul dintre valorile lumii. Astazi este inpreuna cu prietenii adevarati, in odihna pe care a meritat-o si in glorie cu Dumnezeul pe care L-a iubit si de care a fost ajutat.
Bogdan Badea
12 Jan, 2015 20:02
Era o frumoasa dimineata de vara cand am intrat cu tata pentru prima oara in atelierul maestrului de la marginea marii, langa faleza Cazinoului. Imi aduc aminte de el, cu ochii si mintea unui copil de 10 ani. Era ca un bunic care a glumit cu mine, mi-a aratat culorile si pensulele, sevaletul, panzele si mai era acel miros de uleiuri si zgomotul valurilor care se spargeau.
Imi aduc aminte ca am plecat din atelier cu un tablou mare caruia inca nu i se uscasera uleiurile si a trebuit sa mergem pe jos pana in Tomis III ca sa nu ne inghesuim in troleu si sa-l stricam. Pentru ca drumul sa para mai usor ne-am amuzat numarand impreuna pasii facuti pana acasa.
Tabloul l-am avut in camera mea, am crescut langa el. Timpul a trecut si viata a facut sa plec de acasa in alt oras.
A fost primul meu contact cu un artist, cu picturile sale, amintiri care imi vor ramane in minte toata viata si am ramas cu un tablou, un frumos rasarit de soare la mare pe care acum il privesc in fiecare zi.
Drum bun maestre.
Alex Benga
10 Jan, 2015 22:52
Miracol în chip veșnic...suflet cioplit în taină...o armonie oarbă , începe să te-adoarmă...spre nemurire faimă...a celor ce înțeleg...
_thumb2.jpg)
_thumb2.jpg)
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*:
17 Jan, 2015 04:08
L-am cunoscut si l-am iubit pe Maiestrul Prof. IONEL Matasareanu ca nu "patimas" al lucrului frumos, bine executat si lustruit (terminat) dupa expresia Domniei Sale.Un om erudit, bucuros sa isi trateze musafirii cu un concert de vioara, recitand un psalm sau o poiezie de douazeci de strofe, cu toata daruirea si cu mare satisfactie ca inca mai poate sa daruiasca... Intradevar a plecat un OM care infrumuseta Constanta tineretii mele. Un om de valoare, haituit insa si batjocorit de cei care pentru multi ani s-au crezut stapani pe lume si pe valorile ei incontestabile. Este frumos ca a avut si bucuria, in ultimii ani, de a fi recunoscut mondial ca unul dintre valorile lumii. Astazi este inpreuna cu prietenii adevarati, in odihna pe care a meritat-o si in glorie cu Dumnezeul pe care L-a iubit si de care a fost ajutat.
12 Jan, 2015 20:02
Era o frumoasa dimineata de vara cand am intrat cu tata pentru prima oara in atelierul maestrului de la marginea marii, langa faleza Cazinoului. Imi aduc aminte de el, cu ochii si mintea unui copil de 10 ani. Era ca un bunic care a glumit cu mine, mi-a aratat culorile si pensulele, sevaletul, panzele si mai era acel miros de uleiuri si zgomotul valurilor care se spargeau. Imi aduc aminte ca am plecat din atelier cu un tablou mare caruia inca nu i se uscasera uleiurile si a trebuit sa mergem pe jos pana in Tomis III ca sa nu ne inghesuim in troleu si sa-l stricam. Pentru ca drumul sa para mai usor ne-am amuzat numarand impreuna pasii facuti pana acasa. Tabloul l-am avut in camera mea, am crescut langa el. Timpul a trecut si viata a facut sa plec de acasa in alt oras. A fost primul meu contact cu un artist, cu picturile sale, amintiri care imi vor ramane in minte toata viata si am ramas cu un tablou, un frumos rasarit de soare la mare pe care acum il privesc in fiecare zi. Drum bun maestre.
10 Jan, 2015 22:52
Miracol în chip veșnic...suflet cioplit în taină...o armonie oarbă , începe să te-adoarmă...spre nemurire faimă...a celor ce înțeleg...