Suferă oare România de "sindromul salvatorului"?

România ajută! România se implică! Din ce în ce mai mult sunt prezente aceste fraze. România ajută oare românii? România se implică în a ne fi mai bine? Și răspunsul e unul retoric.
 
Da, România ajută, fără echivoc. Dar pe cine nu trebuie!
 
Cea mai distructivă greșeală a celor care intră în rolul salvatorului este să creadă că știu nevoile celorlalți mai bine decât orice altcineva. Offf....cât se mai înșeală autoritățile române la acest capitol.
 
Să fim mai atenți pe cine ajutăm și cât ajutăm. Orice sac are un fund. Să luăm aminte că nu tot ceea ce pare este neapărat și veridic. Uneori aparențele înșeală.
 
Voila un exemplu. Guvernul României a răspuns constant solicitărilor Ucrainei și a oferit, printre altele, combustibil, medicamente, alimente și ambulanțe; prin hub-ul internațional umanitar operaționalizat la Suceava, la 9 martie 2022, la granița cu Ucraina, România a facilitat 56 de transporturi umanitare, din state precum Italia, Franța, Bulgaria, Austria, Slovenia, Cipru, Grecia, Germania sau Republica Macedonia de Nord;
 
Măsurile umanitare adoptate pentru cei peste 2,65 milioane de refugiați care au intrat deja în România și cei peste 86.500 de ucraineni care au rămas în țara noastră au inclus, printre altele, înființarea de tabere mobile în județele din zonele de frontieră, acordarea de acces gratuit la servicii medicale, la învățământ, pe piața muncii, la transport public.
 
Totodată, la 26 iulie 2022, Guvernul României a lansat Planul Național de Măsuri de Integrare a refugiaților ucraineni în România, vizând măsuri pe termen mediu și lung pentru sprijinirea refugiaților ucraineni.
 
Iar crunta realitate....stă cam așa: 3,3% dintre unităţile de învăţământ preuniversitar nu au încă autorizaţie DSP, însă se lucrează pentru "compensarea aspectelor semnalate", astfel încât aceste şcoli să obţină autorizaţie sanitară până în data de 5 septembrie, a declarat marţi ministrul Educaţiei, Sorin Cîmpeanu.
 
Este foarte important să avem o măsură în tot ceea ce facem.
 
Dacă tot nu există o cerere justificată de ajutor, dar ne mână nevoia interioară de a face mai bine, să ne îndreptăm mai bine către românii noștri, către copiii noștri care chiar au o nevoie acută de ajutor.