Una cere poporul, alta face politicul

Primarul la schi, amărâţii la protest. Preşedintele PSD, Victor Ponta, la birou cu gândul obsedant la anticipate, reprezentanţii autorităţilor locale - tot la birou, dar concentraţi să înfrunte coşmarul alb. Protestatarii cer schimbarea traiului de mizerie, opoziţia îi încurajează să strige în stradă alegeri anticipate şi demisia Guvernului, Preşedinţiei şi dizolvarea Parlamentului. Dintre toţi, Mazăre a schimbat, ca de fiecare dată, repejor, regia. A înlocuit haina militară cu echipamentul de schior. Edilul a făcut act de prezenţă în rândul protestatarilor doar câteva ore, pentru ca mai apoi să ia drumul Alpilor. De la protest, la schi. Ponta, în schimb, nu se dezice, el cere de zor de la birou anticipate, în timp ce oamenii blocaţi printre nămeţi solicită schimbarea. Vi se pare să coincidă dorinţele politicienilor cu cele ale protestatarilor?! Clar, clasa politică nu înţelege ce vrea poporul. Arhicunoscuta deficienţă de comunicare existentă între cele două tabere persistă. Cererile şi aşteptările românilor sunt altele şi tot altele sunt solicitările şi expectaţiile politicienilor. Cum altfel poate fi în condiţiile în care politicienii merg la schi sau dictează vrute şi nevrute din birou, iar românii solicită în stradă reforma statului? Cum altfel poate fi când românii cer schimbarea, iar opoziţia strigă, numai din considerente de ea ştiute, după anticipate? Bunăoară, nu am auzit niciun reprezentant politic vorbind cu adevărat despre schimbare. Am auzit că toţi vor continua reforma şi că reducerile de tot felul sunt iminente. Când şi cum se va îmbunătăţi traiul lor, aceasta vor să audă românii. Din păcate, cei ce ar trebui să le ofere un răspuns sunt preocupaţi să meargă la schi sau să-şi vadă doar propriul interes... Pe lista de priorităţi a oamenilor politici se află construirea de parcuri la sate, de stadioane în localităţi fără sportivi - obiective inutile pentru societate, dar utile pentru buzunarele lor. Şi deszăpezirea constituie o afacere cu multe zerouri pentru cei care ne promit o Românie mai bună de 22 de ani. Deşi se investesc milioane de lei în deszăpezirea drumurilor, când vine vorba de curăţarea carosabilului, autorităţile nu au echipamente suficiente şi oameni îndeajuns pentru a înfrunta onorabil coşmarul alb. Drumurile rămân blocate ore în şir, satele uitate de autorităţi devin izolate. Şi pentru că au neglijat furia naturii, dar, în primul rând, pentru că au uitat să-şi amintească de ei, oamenii sunt de două săptămâni în stradă. Dacă nu va găsi soluţii pentru a satisface cererile românilor, Guvernul huiduit de 14 zile trebuie să plece. Rămâne de văzut după debarcarea pedeliştilor cine va popula Executivul: cei ce merg la schi sau cei ce astăzi protestează? Până atunci, rămâne să ne întrebăm un singur lucru: există oare vreo şansă ca odată cu topirea zăpezilor să se spele şi clasa politică actuală?!