Eveniment academic în organizarea Facultăţii de Istorie „Ceauşescu şi poporul. Scrisori către «iubitul conducător» (1965-1989)“ - dimensiunea secretă a unui regim

Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice din cadrul Universităţii „Ovidius” din Constanţa şi Editura Cetatea de Scaun din Târgovişte organizează mâine, începând cu ora 11.00, în Sala Senatului, conferinţa „Ceauşescu şi poporul. Scrisori către «iubitul conducător» (1965-1989)”.
 
Evenimentul îşi găseşte originea în volumul, cu acelaşi titlu, semnat de Mioara Anton, apărut la Editura Cetatea de Scaun din Târgovişte. Tocmai de aceea, conferinţa va fi susţinută de Mioara Anton, cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie „N. Iorga” al Academiei Române.
 
Despre invitat şi cartea care oferă prilejul acestei conferinţe vor vorbi conf. univ. dr. Emanuel Plopeanu şi asist. univ. dr. Gabriel Stelian Manea.
 

Despre degradarea vieţii cotidiene, specula, raţionalizările şi economisirile, interzicerea avorturilor şi limitarea divorţurilor...

 
Volumul „Ceauşescu şi poporul. Scrisori către «iubitul conducător» (1965-1989)” explorează resorturile relaţiei dintre puterea comunistă şi societatea românească în timpul regimului Ceauşescu, acoperind atât perioada de liberalizare (1965-1974), cât şi totalitarismul absurd şi degradant al anilor ’80.
 
Pornind de la acest volum, conferinţa va aborda dimensiunea secretă a frustrărilor şi nemulţumirilor oamenilor de rând, precum şi a aşteptărilor pe care societatea românească le-a avut de la regimul Ceauşescu. Se vor trata teme precum degradarea vieţii cotidiene, specula, raţionalizările şi economisirile, interzicerea avorturilor şi limitarea divorţurilor, consecinţele politicii de industrializare şi de sistematizare, îngheţul ideologic şi perpetuarea cultului personalităţii.
 
Printre domeniile de interes ale Mioarei Anton, amintim istoria comunismului din România (societate, viaţă cotidiană, minorităţi, politică externă), istoria celui de-al Doilea Război Mondial, Războiul Rece.
 
Iată ce spunea Vladimir Tismăneanu despre acest volum: „Mioara Anton emite o opinie cu care sunt total de acord: aceea că după 1975, mai ales, a existat un fel de permanentă stare de asediu ideologic; pot să confirm şi prin prisma experienţei personale (cel puţin până în 1981). Autoarea are dreptate: perioadei de relaxare şi de consolidare a puterii i-au urmat stagnarea si alunecarea pe panta naţional-stalinismului. A fost, dacă vreţi, un anti-sovietism fără anti-stalinism. Protocronismul şi delaţiunile din mediile intelectuale şi artistice întregesc acest tablou terifiant al barocului stalino-fascist al ceauşismului târziu.
 
Cartea poate fi privită ca o istorie a comunismului prin scrisori. Este o foarte reuşită lucrare de istorie socială şi politică ce încearcă să elucideze resorturile complexe ale relaţiei dintre guvernaţi şi guvernanţi”.