Invitati

24 septembrie - Pomenirea Sfintei Muceniţe Tecla

Suntem în cetatea Iconiu, unde în anul 45 d. Hr. a propovăduit Evanghelia Sf. Apostol Pavel şi ucenicul său Varnava, în casa lui Onisifor unul din cei 70 de ucenici  (2 Tim I,16-18). Aici a auzit Tecla despre Fiul lui Dumnezeu, care a venit să mântuiască neamul omenesc şi ne-a arătat Calea, care duce la Ceruri. Deşi părinţii erau păgâni, această tânără fecioară şi-a luat curajul să-l mărturisească pe Iisus şi să vorbească lumii despre Crezul creştinilor. 
 
Avea doar 18 ani şi au vrut să o căsătorească cu cineva de neam bun şi înstărit, dar Famir văzând  dispariţia logodnicei a mers la dregătorul cetăţii, pârând că este creştină. Nici măcar mama acestei „mirese a lui Hristos” nu s-a lăsat înduplecată de lacrimi şi a pedepsit-o cu bătăi şi înfometare. Prigoana împotriva Cuvântului dumnezeiesc era înfricoşătoare şi Pavel a fost întemniţat, căci răzvrătea poporul cu noua credinţă. 
 
Asumându-şi riscurile, Tecla plăteşte păzitorii în miezul nopţii ca să ia binecuvântarea Apostolului şi să se poată încununa. Dimineaţă toţi au căutat-o şi aflând că nu se leapădă de această „vrăjitorie”, au scos  la judecată pe Pavel cu dorinţa de a-l omorî, iar  mama fecioarei Tecla  întărâta judecătorul s-o piardă, căci este: „ramură uscată şi blestemată odraslă“. Înţelegând că tânăra nu vrea să audă de logodnicul hărăzit, au alungat pe Varnava şi Onisifor cu fiii lui din acel ţinut, iar pe Tecla  au hotărât s-o ardă, ca să nu se „molipsească” oamenii de învăţătura Mântuitorului.  
 
Au adunat necredincioşii numaidecât vreascuri, paie, lemne şi au aşezat-o pe Sfântă deasupra, dându-i foc. Lumea se îngrozise, căci vălvătăile se înteţise, dar Domnul aduce  ploaie şi a stins flăcările, iar mucenica a ieşit teafără. Atunci nobila Trifena despre care pomeneşte Martirologiul latin şi epistola către Romani din Noul Testament, a adăpostit-o în casa ei şi fiica care-i murise îi apare în vis: „Să ai pe Tecla în locul meu şi s-o rogi pe ea să se roage pentru mine la adevăratul Dumnezeu, ca să fiu mutată de aici la locul drepţilor" A doua zi au prins-o şi au dat-o pradă animalelor sălbatice, dar leii flămânzi stăteau la picioare. Au îngropat-o de vie, fiindcă credeau că „poate în hainele ei vor fi farmece, pentru care nu o mănâncă fiarele“ şi a rămas nevătămată. 
 
Poporul înmărmurit striga: „Mare este Dumnezeul pe care îl propovăduieşte Tecla!" La multe cazne a fost supusă, dar nu au reuşit şi mărturia ei ajunge la noi:„Sunt roabă a Dumnezeului Celui Viu“. Au alungat-o din ţinuturile acelea şi Sfânta Tecla a luat drumul pustietăţilor, după ce a primit iarăşi binecuvântarea apostolului Pavel, care rosteşte că: „nimeni nu merge la război cu mireasa!“ Malula era în părţile Siriei, iar localnicii simţind că are darul vindecării o căutau  în ascunziş, pentru a se vindeca de boli.  
 
Un destrăbălat adulmecând frumuseţea ei îi dădea târcoale, dar a fost trântit la pământ şi a stat nemişcat câteva zile, după care s-a deşteptat, şi ridicându-se în picioare a grăit: „Pe o zeiţă oarecare am văzut şi de la aceea am pătimit primejdia aceasta". Ajungând acasă a povestit cum a căzut peste el boala şi chemând pe un zugrav l-a plătit, ca să-şi imagineze acea „închipuire” pe care a văzut-o, şi din cauza poftei şi-a primejduit viaţa. Pe o bucată de scândură i-a fost înfăţişată Sfânta pe care o văzuse şi de îndată a sărutat icoana, exclamând: ,,Cu adevărat, o fecioară ca aceasta am văzut eu". S-a vindecat din acel moment şi a propovăduit învăţătura cea Sfântă în locurile Seleuciei.
 
Vracii îşi pierdeau „clienţi” şi au învrăjbit pe unii ca să o alunge din acea scorbură, unde vieţuia în post şi rugăciune. Când au ajuns la peştera Sfintei Tecla, care avea aproape 90 de ani, stânca s-a despicat şi i-a devenit mormânt, care a păstrat-o neîntinată, iar viaţa ei ne-a rămas pildă de sfinţenie şi mărturisire.
- Vrednicei de fericire, prealăudatei şi întocmai cu Apostolii, întâi-pătimitoarei Marii Muceniţe Tecla, cântări veselitoare să-i aducem, ca uneia ce a deschis calea Împărăţiei, arătând că Hristos, iubitorul de oameni, pe toţi îi primeşte şi tuturor le dăruieşte cereasca Sa cămară...(acatist).
 
Drept aceea sinaxarele o socotesc după vrednicie prima mucenică întocmai cu apostolii şi ortodoxia i-a rânduit în calendar slujbă în ziua de 24 septembrie, iar la Proscomidia Sf. Liturghii este pomenită cu a cincea părticică: „Tecla, Varvara, Paraschiva, Filoteea şi a tuturor sfintelor muceniţe”. Să ascultăm îndemnul Sf. Pavel în Apostolul citit azi:,, La vreme potrivită te-am ascultat şi în ziua mântuirii te-am ajutat...iată acum vreme potrivită, iată acum ziua mântuirii. În curăţie, în cunoştinţă, în îndelungă-răbdare, în bunătate, în Duhul Sfânt, în dragoste nefăţarnică...” (II Corinteni VI, 1-2-6).
Bucură-te, Mare Muceniţă Tecla, cea întâi-pătimitoare!

Sursa foto: doxologia.ro

Ti-a placut articolul?


Nume:

Email:

Comentariu*:

Articole asemanatoare

Nu exista articole asemanatoare.