Painea si circul

Ma intreb cum se explica faptul ca orase cu mari probleme economice, precum Medgidia sau Harsova, organizeaza zilele urbei. Cantec, joc si voie buna la care sunt chemati, cu mic cu mare, toti bastinasii sa se distreze impreuna cu mai-marii orasului. Si pentru alesi e un bun prilej de a-si arata apropierea fata de "supusi", ca sa nu mai carteasca norodul ca si-au facut birouri confortabile in turnuri de fildes de unde zgomotul orasului nu se aude deloc. Atat la Medgidia, cat si la Harsova, somajul si saracia au atins cote alarmante. Marea industrie, asa cum o gandise Ceausescu, e pe moarte. Pentru un oras in care cetatenii nu sunt invatati sa se adapteze cu usurinta la realitati noi si nici nu prea au incotro sa o apuce, acesta e un fel de sfarsit. Cu toate acestea, o data pe an, locuitorii celor doua orase sunt chemati sa sarbatoreasca cate o saptamana. Sa reinventeze optimismul sau sa il mimeze. La Medgidia am avut prilejul sa particip de vreo doua ori la un astfel de eveniment. Spectacolul a avut loc in piata publica a orasului, intitulata "Piateta Decebal", unde exista chiar si o fantana arteziana, mostenire de la fostul regim. Partidul dorea sa le multumeasca in acest fel harnicilor muncitori de la IMUM si Cimentul pentru abnegatia cu care puneau umarul la construirea Romaniei Socialiste. Acolo au fost inghesuite o multime de corturi si cascarabete in care intreprinzatorii din Medgidia au adus bere, vin fiert si mititei. Spatiul s-a dovedit a fi neincapator pentru toate aceste terase ridicate ad-hoc de cei care s-au grabit sa profite de singura zi in care se cumpara berea si micii intr-un oras plin cu someri. De fapt, centrul orasului se transformase intr-un bazar oriental, cu mese inghesuite pana in trotuar, tigani care vindeau mere imbracate in acadea, seminte, baloane si cingo, pe bucati de celofan intinse chiar pe caldaram, iar fumul de mititei nu te lasa sa respiri. Pe scena amenajata in fata cladirii Casei de cultura a sindicatelor s-au reprodus trupe de muzica populara si usoara, care incercau sa isi convinga auditoriul pestrit ca le place la Medgidia si ca isi iubesc la nebunie fanii. Cei mai multi dintre oamenii adunati in piata nu stiau de ce se afla acolo si nici ce se cuvine sa faca. Se adunasera in centrul orasului, pentru ca erau Zilele Medgidiei, asta era singurul argument. In ce fel asta avea vreo legatura cu prezenta lor acolo sau daca trebuie sau nu sa fie mandri de un oras care nu le-a dat mai nimic, nici macar caldura ca lumea iarna numai ei stiau, mai mult sau mai putin. Insa ce trebuie sa simta, sa spuna sau sa creada, nu stia nimeni. De aceea, fiecare isi crease un fel de optimism fals si o bucurie fabricata la repezeala. Vazand tot acel circ, nu m-am putut impiedica sa ma gandesc la celebra fraza "Paine si circ". Este vorba despre metoda imparatilor romani de a-si tine in ascultare supusii, oferindu-le paine, la propriu, atat cat sa nu moara de foame, si spectacole de circ, ca sa uite de lucrurile cu adevarat importante sau sa nu isi manifeste cumva nemultumirea fata de guvernare. Daca circul este evident in acest caz, painea s-a transformat in mititei si bere pe care, insa, cetatenii trebuie sa le cumpere din banii lor.