12 Mar, 2016 00:00
4244
Luni începe cel mai aspru şi mai lung post de peste an: Postul Paştelui (sărbătoare care, anul acesta, cade pe 1 mai), ocazie cu care creştinii ortodocşi încearcă să se abţină de la lucrurile lumeşti şi îşi îndreaptă privirea către Dumnezeu.
Duminică, 13 martie, este ultima zi dinaintea Postului Paştelui când se pot mânca ouă, brânză, lapte, caşcaval sau orice produs lactat. De asemenea, este ultima zi (cu excepţia zilelor de dezlegare) în care se poate consuma peşte. Postul Paştelui are loc înaintea Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi este cel mai lung şi mai aspru dintre toate cele patru posturi importante. Postul Mare durează 40 de zile, la care se adaugă Săptămâna Patimilor.
Biserica îi pomeneşte, în sâmbăta Lăsatului-sec de brânză, pe toţi bărbaţii şi femeile care au fost „luminaţi prin postire“: sfinţii, care sunt modelele pe care trebuie să le urmăm, călăuzitori în dificila artă a postirii şi a pocăinţei. În cele din urmă, vine ultima zi, numită, de obicei, „Duminica Iertării“, al cărei nume liturgic este „Izgonirea lui Adam din Rai“. Această denumire totalizează întreaga pregătire pentru post. Acum ştim că omul a fost creat pentru Rai, pentru cunoaşterea lui Dumnezeu şi pentru comuniunea harică cu El. Motivul principal al postirii în Postul Paştelui era pregătirea catehumenilor care urmau să fie botezaţi de Paşti şi să intre în biserică. Totuşi, Postul Paştelui a devenit în mod absolut firesc o perioadă de pregătire spirituală pentru toţi creştinii pentru a sărbători Învierea Domnului nostru Iisus Hristos.
Lăsata-secului de brânză, sărbătorită duminică, 13 martie, cu o zi înainte de intrarea în Postul Mare, reînvie tradiţiile populare păstrate cu sfinţenie de-a lungul timpului. Este ziua în care se fac plăcinte cu brânză dulce şi se dau soacrei, iar tinerii aprind focuri uriaşe pentru alungarea duhurilor rele. Lăsatul-secului de Paşte păstrează acte rituale specifice unui început de an agrar celebrat la echinocţiul de primăvară. În Muntenia, de Lăsatul-secului, se prepară plăcinte cu brânză dulce şi stafide, care se oferă soacrelor, pentru ca relaţiile să rămână dulci în timpul Postului Paştelui. În duminica Lăsatului-sec de brânză, se mai oferă copiilor nevoiaşi şapte sticle de lapte, reprezentând cele şapte săptămâni ale postului. Tot în seara de Lăsatul-secului, are loc Urlalia. Obiceiul este păstrat la oraşe, dar mai ales la ţară, în satele şi comunele din Bărăgan. În dreptul fiecărei gospodării, copiii şi tinerii aprind focuri mari din cauciuc. Femeile aduc celor din preajma focului gogoşi, colăcei şi ouă fierte, în ideea ca în anul acela să aibă parte de pui. Se crede că, prin aceste practici, oamenii se curăţă de duhurile rele.Ti-a placut articolul?
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: