17 Jan, 2014 00:00
16969
Marian BOCAI
Nora VI
17 Jan, 2014 15:46
P.s.
As fi vrut sa afle si altii din aceasta prezentare, ca, la aceasta coeziune a echipei, la rezultatele ei, contribuiau cativa oameni din jurul echipei, neimplicati in "manuirea balonului", in tactici si strategii de joc, ci in atmosfera de stima cu care erau inconjurati jucatorii, in preluarea grijilor lor marunte (?!), cotidiene sau majore. Cum ar fi aprovizionarea cu alimente intr-o vreme, cand acest amanunt al fiecarei zile era o problema, magazinele avand mai toate, rafturile aproape goale.
Asadar, o data pe saptamana, fiecare isi comanda ceea ce dorea sa cumpere pentru o saptamana. Sambata dimineata, sosea la stadion o furgoneta cu cele comandate pe lista.
Ce-nsemna acest lucru, pot intelege doar cei care au trait in acele timpuri.
In plus, un sportiv de valoare, pe care Clubul dorea sa-l preia de la o alta echipa, avea locuinta asigurata, in cele mai bune zone ale orasului, serviciu cu scoatere din productie pentru el si un loc de munca pentru partenera de viata in domeniul corespunzator pregatirii.
In plus .. si poate cel mai important exemplu al viziunii de perspectiva cu care cei din jurul echipei priveau lucrurile (in speta, "Imparatul" si prin influenta sa, Inspectoratul Scolar), in 1978 s-au infiintat la trei scoli din oras (imi amintesc doar Scoala 36, de la Ciresica), cate doua clase speciale, cu profil sportiv -Rugby-, anume pentru cei trei membri ai Echipei Farul, care erau profesori de sport: Mihai Bucos; Petrica Motrescu; Peter Ianusevici.
Vorbim asadar despre o "pepiniera" in care au intrat de la sfarsitul clasei a IV-a si s-au format nu doar pentru sport, ci si pentru intreaga lor viata, o serie lunga de jucatori, precum Virgil Nastase, Dorel Piti, Adi Tinca, Foca Mihai, Fratii Tranca, Peter-Vlad Ianusevici, Mihai Leu, "Ciostanu", Ionut Patrahau, Dragu Nor, Florin Bacioiu, Sorin Vasiliev, ... adica, sportivi care dupa cativa ani, au ajuns jucatori de lot national.
Evolutia lor este in sine, o poveste lunga, care vorbeste despre cat de bogat poti deveni investind suflet in niste omuleti de zece ani ...
Afli astfel, ca acest sport nu poate fi ales, ci el insusi isi alege oamenii, desavarsindu-le valoarea in spatiul cuprins intre cele doua buturi.
E o magie in asta! E o intreaga filosofie a spiritului de echipa, a gandului ca-n orice imprejurare nu esti singur, a faptului ca nici un adversar valoros, nu te va ataca, daca nu ai balonul in brate.
In Rugby accidentarile sunt mai rare decat in fotbal sau handbal, tocmai pentru ca,
Nora V.I.
17 Jan, 2014 15:17
Aceia au fost "Cei mai frumosi ani" pentru Rugby-ul Constantean, ce se prelungeau, dincolo de teren, in vietile noastre ...
Duminicile insemnau meciuri in care, dupa cele doua reprize, se juca "cea de a treia", in clubul ce marginea / margineste terenul, intru-prietenie. Impreuna cu echipa adversa, bucurandu-ne pur si simplu de nobletea acestui sport, ce aduna laolalta Barbati pe masura lui si pe toti cei care-l iubeau.
Totul, asa cum se infaptuia, era o sarbatoare.
P.s.
As fi vrut sa afle si altii din aceasta prezentare, ca, la aceasta coeziune a echipei, la rezultatele ei, contribuiau cativa oameni din jurul echipei, neimplicati in "manuirea balonului", in tactici si strategii de joc, ci in atmosfera de stima cu care erau inconjurati jucatorii, in preluarea grijilor lor marunte (?!), cotidiene sau majore. Cum ar fi aprovizionarea cu alimente intr-o vreme, cand acest amanunt al fiecarei zile era o problema, magazinele avand mai toate, rafturile aproape goale.
Asadar, o data pe saptamana, fiecare isi comanda ceea ce dorea sa cumpere pentru o saptamana. Sambata dimineata, sosea la stadion o furgoneta cu cele comandate pe lista.
Ce-nsemna acest lucru, pot intelege doar cei care au trait in acele timpuri.
In plus, un sportiv de valoare, pe care Clubul dorea sa-l preia de la o alta echipa, avea locuinta asigurata, in cele mai bune zone ale orasului, serviciu cu scoatere din productie pentru el si un loc de munca pentru partenera de viata in domeniul corespunzator pregatirii.
In plus .. si poate cel mai important exemplu al viziunii de perspectiva cu care cei din jurul echipei priveau lucrurile (in speta, "Imparatul" si prin influenta sa, Inspectoratul Scolar), in 1978 s-au infiintat la trei scoli din oras (imi amintesc doar Scoala 36, de la Ciresica), cate doua clase speciale, cu profil sportiv -Rugby-, anume pentru cei trei membri ai Echipei Farul, care erau profesori de sport: Mihai Bucos; Petrica Motrescu; Peter Ianusevici.
Vorbim asadar despre o "pepiniera" in care au intrat de la sfarsitul clasei a IV-a si s-au format nu doar pentru sport, ci si pentru intreaga lor viata, o serie lunga de jucatori, precum Virgil Nastase, Dorel Piti, Adi Tinca, Foca Mihai, Fratii Tranca, Peter-Vlad Ianusevici, Mihai Leu, "Ciostanu", Ionut Patrahau, Dragu Nor, Florin Bacioiu, Sorin Vasiliev, ... adica, sportivi care dupa cativa ani, au ajuns jucatori de lot national.
Evolutia lor este in sine, o poveste lunga, care vorbeste despre cat de bogat poti deveni investi
Bucos
17 Jan, 2014 14:29
Ma bucur de aceasta initiativa pentru a re aminti marile performante ale sportului constantean. Generatia mea din anii 70, erau adevarati profesionisti si practicam un rugby de calitate, spe aculos, dar si eficace. De altfel datorita jocului practicat am fost apreciati pretutindeni, atit in Noua Zeelada, Tara Galilor sa u Franta. Ar fi multe de spus despre aceea perioada in care la un meci de rugby veneau 10000-12000 de spectatori, mai mult ca la fotbal.
Am doua remarci de facut, fata de articolul de mai sus, mai bine spus vreau sa corectez si anume: tabloul-caricatura a fost realizat de celebrul caricaturist Alexandru Clenciu, iar fotografia realizata a fost facuta in partea opusa a terenului spre parcul copiilor.
Mihai Bucos.
_thumb2.jpg)
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*:
17 Jan, 2014 15:46
P.s. As fi vrut sa afle si altii din aceasta prezentare, ca, la aceasta coeziune a echipei, la rezultatele ei, contribuiau cativa oameni din jurul echipei, neimplicati in "manuirea balonului", in tactici si strategii de joc, ci in atmosfera de stima cu care erau inconjurati jucatorii, in preluarea grijilor lor marunte (?!), cotidiene sau majore. Cum ar fi aprovizionarea cu alimente intr-o vreme, cand acest amanunt al fiecarei zile era o problema, magazinele avand mai toate, rafturile aproape goale. Asadar, o data pe saptamana, fiecare isi comanda ceea ce dorea sa cumpere pentru o saptamana. Sambata dimineata, sosea la stadion o furgoneta cu cele comandate pe lista. Ce-nsemna acest lucru, pot intelege doar cei care au trait in acele timpuri. In plus, un sportiv de valoare, pe care Clubul dorea sa-l preia de la o alta echipa, avea locuinta asigurata, in cele mai bune zone ale orasului, serviciu cu scoatere din productie pentru el si un loc de munca pentru partenera de viata in domeniul corespunzator pregatirii. In plus .. si poate cel mai important exemplu al viziunii de perspectiva cu care cei din jurul echipei priveau lucrurile (in speta, "Imparatul" si prin influenta sa, Inspectoratul Scolar), in 1978 s-au infiintat la trei scoli din oras (imi amintesc doar Scoala 36, de la Ciresica), cate doua clase speciale, cu profil sportiv -Rugby-, anume pentru cei trei membri ai Echipei Farul, care erau profesori de sport: Mihai Bucos; Petrica Motrescu; Peter Ianusevici. Vorbim asadar despre o "pepiniera" in care au intrat de la sfarsitul clasei a IV-a si s-au format nu doar pentru sport, ci si pentru intreaga lor viata, o serie lunga de jucatori, precum Virgil Nastase, Dorel Piti, Adi Tinca, Foca Mihai, Fratii Tranca, Peter-Vlad Ianusevici, Mihai Leu, "Ciostanu", Ionut Patrahau, Dragu Nor, Florin Bacioiu, Sorin Vasiliev, ... adica, sportivi care dupa cativa ani, au ajuns jucatori de lot national. Evolutia lor este in sine, o poveste lunga, care vorbeste despre cat de bogat poti deveni investind suflet in niste omuleti de zece ani ... Afli astfel, ca acest sport nu poate fi ales, ci el insusi isi alege oamenii, desavarsindu-le valoarea in spatiul cuprins intre cele doua buturi. E o magie in asta! E o intreaga filosofie a spiritului de echipa, a gandului ca-n orice imprejurare nu esti singur, a faptului ca nici un adversar valoros, nu te va ataca, daca nu ai balonul in brate. In Rugby accidentarile sunt mai rare decat in fotbal sau handbal, tocmai pentru ca,
17 Jan, 2014 15:17
Aceia au fost "Cei mai frumosi ani" pentru Rugby-ul Constantean, ce se prelungeau, dincolo de teren, in vietile noastre ... Duminicile insemnau meciuri in care, dupa cele doua reprize, se juca "cea de a treia", in clubul ce marginea / margineste terenul, intru-prietenie. Impreuna cu echipa adversa, bucurandu-ne pur si simplu de nobletea acestui sport, ce aduna laolalta Barbati pe masura lui si pe toti cei care-l iubeau. Totul, asa cum se infaptuia, era o sarbatoare. P.s. As fi vrut sa afle si altii din aceasta prezentare, ca, la aceasta coeziune a echipei, la rezultatele ei, contribuiau cativa oameni din jurul echipei, neimplicati in "manuirea balonului", in tactici si strategii de joc, ci in atmosfera de stima cu care erau inconjurati jucatorii, in preluarea grijilor lor marunte (?!), cotidiene sau majore. Cum ar fi aprovizionarea cu alimente intr-o vreme, cand acest amanunt al fiecarei zile era o problema, magazinele avand mai toate, rafturile aproape goale. Asadar, o data pe saptamana, fiecare isi comanda ceea ce dorea sa cumpere pentru o saptamana. Sambata dimineata, sosea la stadion o furgoneta cu cele comandate pe lista. Ce-nsemna acest lucru, pot intelege doar cei care au trait in acele timpuri. In plus, un sportiv de valoare, pe care Clubul dorea sa-l preia de la o alta echipa, avea locuinta asigurata, in cele mai bune zone ale orasului, serviciu cu scoatere din productie pentru el si un loc de munca pentru partenera de viata in domeniul corespunzator pregatirii. In plus .. si poate cel mai important exemplu al viziunii de perspectiva cu care cei din jurul echipei priveau lucrurile (in speta, "Imparatul" si prin influenta sa, Inspectoratul Scolar), in 1978 s-au infiintat la trei scoli din oras (imi amintesc doar Scoala 36, de la Ciresica), cate doua clase speciale, cu profil sportiv -Rugby-, anume pentru cei trei membri ai Echipei Farul, care erau profesori de sport: Mihai Bucos; Petrica Motrescu; Peter Ianusevici. Vorbim asadar despre o "pepiniera" in care au intrat de la sfarsitul clasei a IV-a si s-au format nu doar pentru sport, ci si pentru intreaga lor viata, o serie lunga de jucatori, precum Virgil Nastase, Dorel Piti, Adi Tinca, Foca Mihai, Fratii Tranca, Peter-Vlad Ianusevici, Mihai Leu, "Ciostanu", Ionut Patrahau, Dragu Nor, Florin Bacioiu, Sorin Vasiliev, ... adica, sportivi care dupa cativa ani, au ajuns jucatori de lot national. Evolutia lor este in sine, o poveste lunga, care vorbeste despre cat de bogat poti deveni investi
17 Jan, 2014 14:29
Ma bucur de aceasta initiativa pentru a re aminti marile performante ale sportului constantean. Generatia mea din anii 70, erau adevarati profesionisti si practicam un rugby de calitate, spe aculos, dar si eficace. De altfel datorita jocului practicat am fost apreciati pretutindeni, atit in Noua Zeelada, Tara Galilor sa u Franta. Ar fi multe de spus despre aceea perioada in care la un meci de rugby veneau 10000-12000 de spectatori, mai mult ca la fotbal. Am doua remarci de facut, fata de articolul de mai sus, mai bine spus vreau sa corectez si anume: tabloul-caricatura a fost realizat de celebrul caricaturist Alexandru Clenciu, iar fotografia realizata a fost facuta in partea opusa a terenului spre parcul copiilor. Mihai Bucos.