Istoria Dobrogei Catedrala de la malul mării a fost transformată în mănăstire. În anul 1923 a fost reînființată Episcopia Tomisului

 

# Pentru ridicarea Catedralei Sfintii Apostoli Petru si Pavel a fost nevoie de doi ani * Tarul Rusiei a vizitat in iunie 1914 Catedrala ortodoxa Sfintii Apostoli Petru si Pavel * Bombardamentul aerian sovietic din 3 august 1941 a distrus intr-o proportie nesemnificativa o parte a cladirii

Strabatand cu pasul orasul de jos, asa cum se numea Peninsula acum peste opt decenii, turistul descopera in apropierea falezei maritime, o constructie religioasa, remarcabila prin armonia, echilibrul si frumusetea siluetei. Catedrala ortodoxa Sfintii Apostoli Petru si Pavel, conceputa de arhitectul Ion Mincu in stil traditional romanesc, a fost ridicata intre anii 1883 - 1885. Intemeietor al stilului neoromanesc, pe filiera autohtonismului, Mincu preia formele vechii arhitecturi romanesti, laolalta cu interpretari ale formulei clasice. Catedrala se prezinta printr-un plan treflat, zidurile masive fiind rezultatul unei alternante inspirate, de structuri de caramida aparenta cu lise tencuite. Receptia provizorie s-a facut in 1885, dar sfintirea bisericii cu hramul Sf. Apostoli Petru si Pavel se va petrece peste 10 ani, la 22 mai 1895. Motivul intarzierii care a cauzat prejudicii starii de conservare a edificiului se afla in pictura initiala, realizata in ulei, de G. Mirea, considerata nonconformista in raport cu canoanele bisericii ortodoxe. Atunci i s-a reprosat pictorului asemanarea unor figuri, mai ales feminine, cu persoane apropiate, din anturajul artistului. In 1895, Tache Ionescu, pe atunci ministrul Cultelor, impreuna cu comisia, reusesc sa convinga asupra unui lucru discutabil, dar hotarator pentru psihologia larg raspandita a vremii; pictura, care in viziunea episcopului Partenie se indepartase de ,,gustul unei populatii eminamente orientala, deprinsa de veacuri si in mod exclusiv numai cu stilul picturii bizantine" (Doina Pauleanu) este de data aceasta declarata in spiritul acesteia si sfintita la 22 mai 1895. Astfel lua sfarsit scandalul datorat pictorului Mirea ce cutezase sa infatiseze figuri de preacuvioase, dupa chipuri si asemanari omenesti, din viata.Stil si elegantaDe la prima vedere, vizitatorul distinge eleganta interiorului cu scaunele sculptate de Ion Mincu, cu candelabrele grele de argint dispuse simetric si vitraliile realizate de talentul germanului Wirnstl. Cu timpul, fresca originala, pictata de G.D. Mirea, s-a deteriorat, datorita, printre altele si defectuoasei pregatiri a tencuielii. Incercarile de ameliorare s-au produs la suprafata, dar reactia culorii, neasimilata organic nu a intarziat sa lase urme. Prin 1940 tencuiala se coscovise pe alocuri ducand la deteriorarea picturii, devenita greu recuperabila. Raspunzand apelului Primariei si clerului, decretul regal 920/8 martie 1923, reinfiinta Episcopia Tomisului, cu resedinta la Constanta si cu jurisdictia asupra judetelor Constanta, Ialomita, Durostor si Caliacra. Catedrala devine biserica episcopala. Ilarie Teodorescu a carmuit pana in 1926, fiind succedat de Gherontie Nicolau pana in 1944. In catedrala si mai apoi in biserica episcopala s-au oficiat de-a lungul anilor, slujbe religioase la care au participat Regele Carol I, membri ai familiei regale romane, ministri, generali, demnitari si reprezentanti ai autoritatilor locale. In cadrul vizitei tarului Rusiei la inceputul lunii iunie 1914, in catedrala s-a oficiat un serviciu divin de catre episcopul Nifon, la care au luat parte Tarul Rusiei, Regele Carol, Principele Ferdinand, asezati in dreapta si Imparateasa Rusiei, Regina, Principesa Maria si Marile Ducese ale Rusiei asezate in stanga. Presa vremii remarca maretia extraordinara a serviciului divin oficiat. Bombardamentul aerian sovietic din 3 august 1941 a distrus grav acoperisul, zidaria, iconostasul si pictura. Incepute in 1946 sub indrumarea arhitectului Ionescu Berechet, reparatiile se vor incheia in 1951, an in care biserica se va redeschide. Frescele au fost refacute - de fapt repictate - in maniera neobizantina, de catre G. Popescu si Niculina Dona Delavrancea, intre 1959 - 1961. Transformata in manastire in ultimii ani, biserica Sf. Petru si Pavel pare pregatita sa infrunte cu soliditatea sa secolele urmatoare.