#citeșteDobrogea Ce se juca pe scenele litoralului în urmă cu patru decenii? Lucrări din Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța

În numărul 8 din august 1976, revista „Teatrul”  oferă spații largi stagiunii estivale, consemnate sub semnătura lui Bogdan Ulmu. De fapt, este un fel de radiografie a aplicării în practică a propunerilor, sugestiilor și gândurilor, foarte interesante, vehiculate în cadrul colocviului constănțean pe care vi l-am prezentat anterior, axat pe tema „Actualității repertoriului estival și funcției lui educative”.


 
Iată ce declara în urmă cu patru decenii Romeo Profit, pe atunci secretar literar al Teatrului de dramă și comedie constănțean.

„Obiectivul principal al sezonului este afirmarea și stimularea dramaturgiei originale. Astfel, am avut recent premiera cu comedia lui Aurel Baranga „Opinia publică”; alternativ mai prezentăm publicului „Ultima cursă”, de Horia Lovinescu (cu Ștefan Iordache în reprezentație), „Tache Ianke și Cadîr” a lui V.I.Popa, „Gaițele” de Al Kirițescu și „Lupii de mare”.

Continuăm să jucăm celebra comedie shakespeareană „Nevestele vesele din Windsor”. „Casa Bernardei Alba” a lui Garcia Lorca și «N-am ucis» de J. Robert, J Duvivier și H. Jeanson. Ne lipsește, din păcate, spectacolul estival, în adevăratul sens al cuvântului; de asemenea, cel inspirat din tragedia antică. Problema n-a putut fi rezolvată nici anul acesta, din cauza condițiilor materiale”.

În 1976, Teatrul de dramă și comedie avea doi regizori „stabili” - Ion Maximilian și Gheorghe Jora, și urmau să lucreze ca invitați Alexa Visarion și Silviu Purcărete (care în septembrie își termina stagiul militar).