Cartea zilei Nicolae Covaci - „PHOENIX. Însă eu, o pasăre…“

Astăzi, recomandăm pentru lectură două volume care-i vor încânta pe iubitorii rock-ului din spaţiul cultural românesc. Este vorba de legendara trupă Phoenix și de întemeietorul acesteia, Nicolae Covaci, care scrie şi cele două volume ce au fost publicate la editura Integral. Prima ediție a volumului I a apărut în 1994, la editura Nemira, cu acelaşi titlu, „Phoenix. Însă eu…“, stârnind un enorm val de interes, dar și numeroase controverse mai ales printre membrii care au format trupa de-a lungul anilor. În acest volum este prezentată perioada cuprinsă între 1962 şi 1977. Sunt descrise, în acest mod, nașterea și vârsta de glorie a trupei Phoenix, precum şi modul în care membrii trupei pleacă din România în vara anului 1977.

   Cele două volume, „PHOENIX. Însă eu, o pasăre…“ și „PHOENIX. Giudecata înțelepților“, publicate de editura Integral, prezintă viața zbuciumată a formației Phoenix de-a lungul a 50 de ani, într-o alcătuire adesea palpitantă și emoționantă de aventuri și întâmplări neobișnuite, reconstituind într-o formulă de roman o epocă și un spirit, spiritul Phoenix, și, nu în ultimul rând, stabilind adevărul legat de istoria celei mai mari formații de rock din țara noastră.

 Trupele rock din România anilor '60 au creat o istorie autentică a ceea ce a însemnat acest gen de manifestare. Olimpic 64, Cometele, Sideral, Mondial, Cromatic, Sincron, Compact, Roşu şi Negru au fost cele care au creat mişcarea cultural-muzicală a deceniilor şapte şi opt în spaţiul românesc sufocat de cenzură. Acestor trupe de valoare li s-a adăugat una de excepţie - Phoenix.

Între anii '66 - '70, Phoenix a preluat ştafeta, devenind reperul fundamental al tinerilor care doreau să se manifeste altfel decât le dicta ideologia oficială. Spiritul vizionar al celor care au compus trupa a făcut ca masa, care se lăsa amăgită de aparenţa eliberării spirituale, să creadă în ceva autentic. Folclorul românesc a dinamizat compoziţiile şi orchestraţia pieselor. Piese cu substrat politic şi metafore precum Colivia de argint sau Canarul închis au materializat conşţiinţa pierderii iluziei că România era liberă la acea vreme. Întâlnirea cu spaţiul folcloric, ancestral, creaţia populară de mare valoare au dinamizat grupul, situându-l în topul celor mai bine cotate trupe ale timpului. Phoenix a creat muzică în spiritul folclorului, coborând până la rădăcinile cele mai adânci ale spiritualităţii româneşti până la perioada pre şi paleocreştină. Muzica interpretată de Phoenix a devenit modernă, valorificând moştenirea arhaică, populară, ritmurile subterane, vitale supravieţuirii unui popor. Aflat la confluenţa între nord şi sud sau est şi vest, grupul Phoenix a preluat influenţele balcanice şi orientale într-o sinteză originală şi riguroasă, definind un spaţiu cultural împreună cu spiritul acestui spaţiu! Mâine voi reveni cu prezentarea celui de-al doilea volum scris de Nicu Covaci, „Giudecata înţelepţilor“. Lectură plăcută!
 
Titlu: „PHOENIX. Însă eu, o pasăre…“
Autor: Nicolae Covaci
Editura: Integral
Locul apariţiei: 2014, Bucureşti.