2009 - anul Galileo Galilei

Anul viitor va fi cel al astronomie, celebrându-se 400 de ani de la primele observatii astronomice făcute de Galilei, cu ajutorul lunetei. Cei 400 de ani de la momentul crucial care a schimbat istoria ştiinţei şi a lumii moderne, „Cazul Galilei " a început cu o carte şi câteva pamflete. Abia în 1992 sentinţa de condamnare pentru erezie a fost ridicată de Vatican, iar faptul că săptămâna aceasta Papa Benedict al XVI-lea a lăudat contribuţia lui Galileo Galilei la mai buna înţelegere a Universului şi a legilor naturii a ajuns în fluxul principal de ştiri al tuturor agenţiilor de pres, precizează hotnews.ro.

Galilei nu este inventatorul telescopului, deşi se laudă cu aceasta pe coperta cărţii. Este primul savant care îndreapta telescopul spre cer. Iar descoperirile anunţate de Mesagerul stelar aruncă în aer tot ce se ştia până acum. Este greu de imaginat o revoluţie mai radicală, mai completă, decât cea cuprinsă în cele câteva zeci de pagini ale cărţii lui Galilei. În anul 1609, astronomii, fizicienii şi oamenii de rând credeau că traiesc într-un cosmos ordonat, sferic, închis şi mic, având în centrul Pământul, locul privilegiat al Creaţiei divine.

Împrejurul Pământului, stelele şi planetele se roteau pe sfere solide, cristaline, imateriale (făcute dintr-o altfel de materie decât cea terestră). În anul în care Galileo Galilei işi construieşte un telescop şi îl îndreaptă spre cer, singurul care credea altceva era matematicianul, astronomul si astrologul imperial Johannes Kepler. În primii ani ai secolului al XVII-lea, Kepler publicase o  serie de cărţi în care încerca să construiască, cu ajutorul unor serii întregi de noi observatii astronomice, o altă imagine a lumii, una care să susţină mai degrabă strania teorie emisă cu aproape o sută de ani în urmă, de Nicolaus Copernicus. Adică o lume în care nu Pământul, ci Soarele este centrul universului.

Dar şi universul lui Copernicus, lui Kepler erau tot construcţii sferice, marginite şi relativ mici, ierarhic organizate, în care Pământul era alcătuit din cu totul altă materie decât cerurile. Şi toate aceste construcţii se întemeiau pe observaţii astronomice făcute cu ochiul liber. Prin telescop, Galilei vede altceva: mai întâi, relieful Lunii. Un corp ceresc cu munţi şi văi, adică foarte asemănător cu Pământul. Apoi, în locul stelelor fixe ale căror poziţii erau cunoscute încă din Antichitate, Galilei vede mii de alte stele noi în Calea Lactee. Cea mai mare descoperire era cea a patru noi planete, care se roteau în jurul uneia mai mari, Jupiter.

Asta nu se potrivea cu nici unul din modelele de univers propuse până atunci, nici măcar cu propunerea revoluţionară făcută de Kepler cu câţiva ani înainte, de a ne imagina că planetele se rotesc în jurul soarelui pe orbite de formă alungită şi nu circulară. Numarul planetelor era considerat fix, iar structura orbitelor lor dădea structura de ordine a Universului. Sateliţii lui Jupiter aruncau în aer toate principiile fizice ale momentului. S-au descoperit patru planete noi, pe care nu le-a văzut nimeni, scrie Galilei în cartea lui. Şi această descoperire ne spune că toate teoriile noastre despre univers sunt greşite. Nu e de mirare că Mesagerul stelar a avut un impact imediat.