Cât «aur negru» se ascunde în Marea Neagră

Anul 2012 a început şi se termină cu veşti bune: în februarie, ExxonMobil anunţa existenţa unui zăcământ uriaş de gaze naturale în perimetrul Neptun, iar în noiembrie a scos la licitaţie mai multe contracte de servicii care vizează continuarea lucrărilor

Explorarea în Marea Neagră a început în anii ’70, iar prima descoperire de hidrocarburi a avut loc abia în 1980, exploatarea propriu-zisă începând şapte ani mai târziu. Rezultatele nu au fost însă spectaculoase.

La puţin timp după căderea regimului comunist, statul român a reluat explorările, dar fără succes. După mai mulţi ani de tatonări referitoare la încredinţarea perimetrelor şi în aşteptarea marilor investitori, au apărut noi tehnologii. Astfel, largul Mării Negre a intrat pe lista de priorităţi a investitorilor de renume, mai ales că România a devenit membru al Uniunii Europene. Primul pas a fost făcut de ExxonMobil, cea mai mare companie petrolieră din lume, care în 2008 a încheiat un parteneriat cu OMV Petrom. Odată aprins fitilul, Marea Neagră a  devenit un adevărat magnet în atragerea altor investitori de talie mondială.

În prezent, Agenţia Naţională de Resurse Minerale (ANRM) are încheiate contracte de explorare pentru zece perimetre din Marea Neagră. Singura companie care face operațiuni de exploatare în prezent este OMV Petrom, în perimetrul Istria, la cinci zăcăminte: Lebăda Est și Vest (unde se fac exploatări din 1987), Sinoie, Pescăruș și Delta.

Investiţii asumate, dar ţinute la secret

În toamna anului trecut, Guvernul de atunci a decis ca firmele care efectuează lucrări de prospecţiuni submarine să nu mai fie nevoite să obţină autorizaţie de construcţie, lucru care blocase aproape doi ani de zile lucrările de prospecţiuni. Acest lucru era cauzat de faptul că investitorii erau plimbaţi de la o autoritate la alta, niciuna neştiind în sarcina căreia cădea emiterea acestor autorizaţii.  Acordurile de explorare, dezvoltare și exploatare, pentru forările în apă mai adâncă de 50 de metri, se fac pe 20 de ani, iar dacă apa este mai adâncă de 50 de metri se încheie pe 30 de ani. Perioada de explorare nu poate depăși 10 ani. Dacă, după cei zece ani, compania respectivă nu a găsit nimic relevant, atunci zona prospectată este retrocedată ANRM-ului, explica anul trecut pentru Capital un director din cadrul Agenţiei.

Sursa: capital.ro