Editorial „Apud“ părerea mea, la Interne trebuie dat restart

Toată presa centrală, locală, tabloidă, până și gazetele de liceu vuiesc despre cea mai nouă ispravă a noului ministru de la Interne, Petre Tobă. După nume, am putea crede că este... tobă de carte. Dar ce se evidenţiază în teza sa e doctorat este... să o numit doar eroare grosolană și nu ignoranță. Cu binecuvântarea doctorului Petre Tobă, doi scriitori și-au schimbat vrând-nevrând numele de familie cu o prepoziție. Domnii Stiglitz și Buzan au devenit, prin voia ministrului, frați, primind numele de familie Apud. Pentru cei care au făcut în cariera lor măcar un referat cu simț de răspundere știu că „Apud “este o prepoziţie, un termen folosit pentru a trimite la un text care servește drept izvor informativ, utilizat în loc de „după “. Dar, ținând cont că am văzut teze copiate grosolan de la alți autori, eroare ministrului de Interne ar putea să nu fie chiar atât de gravă.

Un alt motiv pentru care Ministerul de interne are nevoie de un buton de restart este cazul planorului. Dispărut și... căutat săptămâni în șir, ciudată mașinărie zburătoare a fost identificată recent chiar în zona de unde s-ar fi înălțat în văzduh. Culmea, băieții de la ISU Brașov, aceiași care îi raportau lui Arafat că au străbătut Masivul Postăvarul în lung și-n lat, în căutarea planorului dispărut în luna august, au cam exagerat în privința muncii de teren când, de fapt, singurul efort susținut depus în căutarea pilotului a fost redactarea unor hârțoage. Zeci de păgâni și de rapoarte prin care să se justifice combustibilul, mâncarea orele suplimentare și alte resurse care probabil, folosite cu chibzuință ar fi avut alte rezultate. S-au perindat pe la televizor, au spus că mătură munții până nu mi rămâne o creangă la locul ei, dar n-au trecut nicio secundă pe creasta din Postăvarul unde căzuse planorul, adăugând astfel și acest caz pe lista de tragedii în care au dat-o în bară, după cazul avionului pilotat de Adrian Iovan, al elicopterului din lacul Siutghiol și al incendiului de la Colectiv.

Și tot aici am putea adăuga și lipsa de cooperare a ISU-urilor în privința prevenirii populației. Cetățenii vor să ştie ce localuri să evite în caz de se gândesc să ia cu ei vreun tort aniversar pentru vreo petrecere, dar ei nu și nu. Informațiile privind unitățile de alimentaţie publică/unități sanitare/locuri publice care au şu nu aviz de funcționare de la ISU sunt ținute departe de cunoștința publicului. Așa funcționează, în România lui 2015, țară membră a Uniunii Europene și a NATO, un serviciu public care are că principală responsabilitate păstrarea în siguranță a cetățenilor țării și rezolvarea situațiilor grave.

Deci unde e butonul?