† D A N I E L
PRIN HARUL LUI DUMNEZEU
ARHIEPISCOP AL BUCUREŞTILOR,
MITROPOLIT AL MUNTENIEI ŞI DOBROGEI,
LOCŢIITOR AL TRONULUI CEZAREEI CAPADOCIEI
ŞI
PATRIARHUL
BISERICII ORTODOXE ROMÂNE
PREACUCERNICULUI CLER,
PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL
ŞI PREAIUBIŢILOR CREDINCIOŞI
DIN ARHIEPISCOPIA BUCUREŞTILOR
HAR, MILĂ ŞI PACE DE LA HRISTOS DOMNUL,
IAR DE LA
NOI PĂRINTEŞTI BINECUVÂNTĂRI
„Şi celor câţi L au primit, care cred în numele Lui,
le a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu,
care nu din sânge, nici din
poftă trupească (...),
ci de la Dumnezeu s au născut."
(Ioan 1, 12 13)
Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,
Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,
Fiul
lui Dumnezeu S
a făcut om, pentru că „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe
Unicul Său Fiu L a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă
viaţă veşnică" (Ioan 3, 16).
Cu alte
cuvinte, Fiul veşnic al lui Dumnezeu S a făcut om muritor, ca omului
devenit din pricina păcatului muritor să i dăruiască viaţa veşnică (cf.
Romani 6, 23). Mai mult, Fiul veşnic al lui Dumnezeu devine Om, pentru
ca oamenilor să le dăruiască puterea să devinăfii ai lui Dumnezeu după
har.
Deci, Naşterea după trup a Domnului nostru Iisus Hristos,
săvârşită nu din iniţiativă omenească, nici din poftă
bărbătească, ci prin puterea Sfântului Duh, are ca scopînfierea omului,
naşterea sa duhovnicească pentru ca el să dobândească viaţă veşnică.
De
aceea, însuşi Mântuitorul
Iisus Hristos îi spune lui Nicodim: „De nu se va naşte cineva din apă şi
din Duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut
din trup, trup este; şi ce este născut din Duh,
duh este. Nu te mira că ţi am zis: Trebuie să vă naşteţi de sus" (Ioan
3, 5 7).
Sfântul Apostol Pavel ne spune, de asemenea, că rostul
Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos este înfierea
noastră spirituală sau duhovnicească: „Iar când a venit plinirea vremii,
Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca
pe cei de sub Lege să i răscumpere,ca să dobândim
înfierea. Şi pentru că sunteţi fii, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului
Său în inimile voastre, care strigă: Avva, Părinte! Astfel, dar, nu mai
eşti rob, ci fiu; iar de eşti fiu, eşti moştenitor al lui
Dumnezeu, prin Iisus Hristos" (Galateni 4, 4 7).
Urmând Sfinţilor
Apostoli, Sfinţii Părinţi ai Bisericii (Sfântul Atanasie, Sfântul
Irineu) au rezumat învăţătura lor despre rostul
întrupării Fiului lui Dumnezeu arătând scopul venirii în lume a Domnului
nostru Iisus Hristos prin cuvintele: „Dumnezeu S a făcut Om, pentru ca
Omul să poată deveni Dumnezeu, după har". Sau: „Dumnezeu
S a făcut purtător de trup, pentru ca Omul să poată deveni purtător al
Duhului (Sfânt)". Sau: „Fiul lui Dumnezeu S a făcut fiu al Omului,
pentru ca oamenii să devină fii ai lui Dumnezeu după har".
Aşadar,Naşterea
Domnului Iisus Hristos este începutul înfierii duhovniceşti a omuluisau începutul îndumnezeirii lui prin harul lui Dumnezeu.
Înfierea
oamenilor în Dumnezeuse face în
Biserică prin harul Sfântului Botez în numele Sfintei Treimi (cf. Matei
28, 19), deoarece Sfânta Treime a lucrat taina Întrupării Fiului lui
Dumnezeu ca Om (cf. Luca 1, 35) şi, de asemenea, Sfânta
Treime S-a arătat la Botezul Domnului nostru Iisus Hristos în Iordan
(cf. Matei 3, 16-17; Marcu 1, 10-11; Luca 3, 22).
Aşadar, prin
Botez, ca unire cu Hristos, primim nu numai iertarea păcatelor, ci şi
harul
înfierii, pentru că „celor câţi L-au primit (pe Hristos), care cred în
Numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu, care nu
din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă
bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut" (Ioan 1, 12-13).
„Nimeni
să nu creadă că Botezul dă numai iertarea păcatelor, după cum era
botezul lui Ioan, adică botezul pocăinţei întru iertarea
păcatelor; dimpotrivă,Botezul dă şi harul înfierii" (SF. CHIRIL AL
IERUSALIMULUI,Cateheze, III, trad. de pr. Dumitru Fecioru, EIBMBOR,
Bucureşti, 2003, p. 349, înSfântul Botez şi Sfânta
Cununie azi - Îndrumător teologic, liturgic şi pastoral, EdituraCuvântul
Vieţiia Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei, Bucureşti, 2011, p. 27).
„În
Botez, zice Teodor de Mopsuestia,apa
devine un sân pentru cel care se naşte, iar harul Duhului (Sfânt)
formează pe cel care este botezat pentru a doua naştere" (TEODOR DE
MOPSUESTIA,Omilii catehetice, 14, 9, cf. Olivier Clement,Sources.
Les mystiques chrétiens des origines. Textes et commentaires, Paris,
Stock, 1992, p. 95).
Prin afundarea în baia naşterii, Mântuitorul
Iisus Hristos ia chip în omul cel nou botezat: „şi
fă să ia chip Hristosul Tău în acesta care se va naşte din nou" (Slujba
Sfântului Botez). De aceea, omul botezat (copil sau adult) primeşte
numele de creştin şi poartă pecetea apartenenţei sale la Trupul
mistic al lui Hristos, care este Biserica. El este chemat să devină
împreună cetăţean cu sfinţii lui Dumnezeu, „zidiţi pe temelia
apostolilor şi a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind
Însuşi
Iisus Hristos" (Efeseni 2, 20). Prin Botez omul începe să devină „fiu al
luminii şi moştenitor al veşnicelor bunătăţi" (Slujba Sfântului Botez).
Creşterea
biologică şi spirituală a copilului
botezat se realizeazăîn familia creştină, întemeiată prinSfânta Taină a
Cununiei, în care harul lui Dumnezeu, dăruit prin binecuvântarea
Bisericii, împlineşte şi sfinţeşte
viaţa a doi tineri, bărbat şi femeie, care se iubesc şidau naştere la
prunci, adică la persoane umane chemate să participe la iubirea veşnică a
Preasfintei Treimi.
Iubirea lui Dumnezeu atotputernică
şi smerită arătată la Naşterea Pruncului Iisus în Betleem, când Fiul Cel
veşnic al lui Dumnezeu devine Fiul Omului, ne descoperă taina mântuirii
neamului omenesc ca început alnunţii lui
Dumnezeu cu omenirea.
Sfântul Ioan Gură de Aur vede o legătură
între Naşterea lui Iisus Hristos ca Om şi Taina Sfintei Cununii, arătând
că Iisus Hristos este Mire al Bisericii: „Precum la
nunţi, nu mireasa este aceea care merge să-l caute pe mire, ci mirele
aleargă cu grabă spre mireasă, chiar de-ar fi el fiu de împărat, iar
mireasa ar fi dintr-o stare de jos, chiar o roabă, tot aşa şi aici nu
firea omenească a urcat la cer, ci Mirele (Hristos n.n.) S-a smerit pe
Sine până la această fire urâtă şi dispreţuită. Şi după serbarea nunţii,
Mirele n-a mai îngăduit ca ea să rămână
aici jos, luând-o cu Sine, El a dus-o în casa părintească" (SF. IOAN
GURĂ DE AUR,Comentar la Evanghelia de la Ioan,Omilia18, 2, trad. Diacon
Gheorghe Băbuţ, Ed. „Pelerinul Român",
Oradea, 1998, p. 88), în casa Tatălui din ceruri.
Episcopul
martir Metodiu de Olimp (†311) spune că prin Naşterea Mântuitorului
Iisus Hristos în Betleem, Fiul lui Dumnezeu, „Cuvântul
a lăsat pe Tatăl din cer. El a coborât (S-a întrupat) pentru a Se însoţi
cu această femeie, Biserica. Apoi a intrat în somnul pătimirii Sale. El
a murit de bunăvoie pentru ea (...), spre a-i dărui
o viaţă nouă"(METODIU DE OLIMP,Banchetul sau despre feciorie(Symposium),
3.8.71, Cf.Ancient Christian Commentary on Scripture, New Testament
VIII, edited by Mark J. Edwards, Inter Varsity Press, Downers Grove,
Illinois, USA, 1999, pp. 199-200).
Acest înţeles adânc al
Întrupării Domnului Iisus Hristos şi al lucrării Sale mântuitoare,ca
început al nunţii lui Dumnezeu cu omenireacare
răspunde iubirii Sale veşnice şi ca temelie pentru binecuvântarea nunţii
creştine, este mai mult întărit de Sfânta Evanghelie de la Ioan, când
ni se spune că la scurt timp după Botezul Său
în Iordan,Iisus a fost invitat împreună cu Mama Sa şi cu ucenicii Săi
(icoană tainică a Bisericii!) la o nuntă din Cana Galileii, iar acolo El
a săvârşit prima Sa minune, şi anume a prefăcut
apa în vin, „arătându-şi slava Sa, iar ucenicii Săi au crezut în El"
(Cf. Ioan 2, 1-11).
Cel ce odinioară în Rai a zis „Să facem om
după chipul şi asemănarea Noastră" (Facere
1, 26) şi a creat prima familie umană, adică pe Adam şi Eva, şi i-a
binecuvântat zicând: „creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l
supuneţi" (Facere 1, 28),tot El
a sfinţit nunta cu prezenţa şi lucrarea Sa minunată la Cana Galileii,
pentru a arăta că fiecare nuntă la care este invitat, prin rugăciune,
Hristos-Domnul împreună cu sfântă Maica Sa şi cu Sfinţii Săi
ucenici devineTaină sfântă şi icoană binecuvântată a iubirii Mirelui
Hristos pentru Mireasa Lui - Biserica.
Astfel, înţelegem că
sfinţenia cununiei, ca icoană a iubirii şi unirii
lui Dumnezeu cu omenirea, a lui Hristos cu Biserica Sa, are la bază
Taina Sfântului Botez, întrucât cel ce se botează şi devine parte a
Bisericii, mărturiseşte: „mă unesc cu Hristos şi Îi slujesc
Lui ca unui Domn şi Împărat!".
Aşadar,mare şi sfântă este
înfierea duhovnicească prin harul Botezului, dobândită de oameni prin
Întruparea Mântuitorului Iisus Hristos
şi fericite sunt familiile întemeiate prin binecuvântarea lui Dumnezeu,
adicăfericiţi sunt părinţii care dau naştere la copii şi apoi îi botează
ca să devină în Hristos fii ai lui Dumnezeu
după har şi fii duhovniceşti ai Bisericii.
Iubiţi credincioşi şi credincioase,
Naşterea
Domnului nostru Iisus Hristos ca Prunc, într-o familie săracă material
şi aflată în călătorie,
ne cheamă să acordăm o atenţie deosebită familiei, în general, şi
familiei creştine, în special. Am văzut căfamilia este coroana creaţiei
şi locul sau mediul în care omul începe să
înţeleagă taina iubirii şi a binecuvântării părinteşti a lui Dumnezeu
pentru oameni.
Anul 2011 a fost consacrat în Biserica noastră omagieriiTainei Sfântului Botez şi Tainei Sfintei
Cununii, având în vedere că atâtTaina Sfântului Botez, cât şiTaina Sfintei Cununiistau la baza familiei creştine.
Astăzi,
din cauza multor greutăţi şi încercări,
ca duhul lumesc sau secularizarea, sărăcia, înstrăinarea,
individualismul, lăcomia ş.a., familia creştină se confruntă cu slăbirea
dragostei între soţ şi soţie, între părinţi şi copii, între
rude şi vecini. De aceea,este necesar să reîmprospătăm şi să adâncim
necontenit înţelegerea noastră privind taina Bisericii şi rostul vieţii
creştine în lume, ca timp al faptelor bune
şi al pregătirii noastre pentru mântuire sau pentru viaţa veşnică, după
cum ne învaţă Sfântul Ioan Gură de Aur când zice: „Ce câştig avem de pe
urma vieţii acesteia, dacă nu ne folosim
de ea pentru a câştiga pe cea viitoare?" (SF. IOAN GURĂ DE AUR,Omilii la
Evanghelia după Matei, XC, III, trad. Pr. Dumitru Fecioru, EIBMBOR,
Bucureşti, 1994, p.1003).
Credinţa copiilor este inspirată şi
susţinută de credinţa şi iubirea părinţilor pentru ei.Credinţa copiilor
este unită cu dorinţa lor de a fi iubiţi şi de a iubi. Când Biserica
arată copiilor iubirea lui Hristos pentru ei, copii devin
icoane de nevinovăţie şi bunătate care ne conduc spre Împărăţia
cerurilor (cf. Matei 18, 3; 19, 14; Luca 18, 16). Credinţa nu este o
simplă moştenire culturală, ci o chemare constantă a harului lui
Dumnezeu
adresată omului, care poate să răspundă acestei chemări, sau să o
refuze.
Familia creştină transmite credinţa atunci când părinţii
îşi învaţă copiii să se roage şi se roagă împreună
cu ei; când îi duc la biserică şi când îi îndeamnă la spovedanie şi
împărtăşire, când se adună împreună cu ei la citirea Sfintei Scripturi,
lăsând lumina credinţei
să strălucească peste viaţa lor de familie, şi aducând laudă lui
Dumnezeu ca fiind Tatăl nostru Cel ceresc.
Cei care nu botează
copiii îi lipsesc de harul înfierii duhovniceşti, de bucuria
de-a se împărtăşi din viaţa lui Hristos şi a Bisericii Sale, de
frumuseţea legăturii lor liturgice cu Sfânta Treime, Care locuieşte prin
har în cei botezaţi în numele Tatălui şi al Fiului
şi al Sfântului Duh şi unşi cu Sfântul şi Marele Mir ca să poată creşte
nu numai biologic, ci şi teologic, adică duhovniceşte, ca cetăţeni ai
Împărăţiei cerurilor.
Iubirea cu care părinţii
şi naşii noştri ne-au primit şi ne-au călăuzit primii paşi în această
lume este în acelaşi timp o prelungire tainică a iubirii milostive a lui
Dumnezeu de la care am primit viaţa şi un fundament solid,
o garanţie pentru creşterea şi dezvoltarea armonioasă ca persoane umane
libere, pregătite pentru a intra în comuniune cu ceilalţi oameni şi cu
Dumnezeu.
De asemenea, astăzi, mai mult ca niciodată, este
necesarăpregătirea tinerilor pentru Căsătorie şi pentru viaţa de familie.
Pentru
cei care se căsătoresc sunt de mare foloscunoştinţele duhovniceşti
privind marea binecuvântare şi demnitate
a Căsătorieipentru viaţa celor ce se iubesc şi pentru viaţa Bisericii
care-i binecuvintează; apoi Spovedania şi Împărtăşirea viitorilor miri
cu Sfânta Euharistie înainte de Cununie (întrucât
aceasta nu se mai face azi în timpul Cununiei, ca în Biserica primară).
De
asemenea,este necesar ca naşii, în calitatea lor de părinţi spirituali
ai familiei nou întemeiate, să
îndemne pe cei căsătoriţi să participe cât mai mult la viaţa liturgică
şi misionară a Bisericii, să se roage cât mai mult ca Hristos-Domnul să
întărească iubirea lor şi să-i ajute să
biruiască ispitele şi încercările din viaţă.Preoţii din parohii sunt
chemaţi să organizeze mai multe cateheze sau convorbiri pastorale cu
tinerii şi tinerele care se pregătesc pentru nuntă, cu părinţii
şi cu naşii acestora, spre o mai bună pregătire a lor pentru a întemeia o
familie creştină trainică şi binecuvântată, spre a ajunge la fericire
şi mântuire.
Fiecare dintre noi trebuie să
avemo permanentă preocupare faţă de viitorul familiei creştine şi al
neamului românesc, prin redescoperirea şi trăirea valorilor creştine în
casele noastre, în parohiile de care aparţinem şi
în marea familie a Bisericii lui Hristos (VeziSfântul Botez şi Sfânta
Cununie azi - Îndrumător teologic, liturgic şi pastoral, EdituraCuvântul
Vieţiia Mitropoliei Munteniei
şi Dobrogei, Bucureşti, 2011).
Să ne bucurăm totdeauna
căzămislirea pruncilor este un dar dumnezeiesc, o binecuvântare pentru
familie şi pentru popor, să îi sfătuim şi să îi sprijinim
pe tinerii căsătoriţi să fie roditori de copii, să-i crească şi să îi
educe. Să redescoperim dialogul, preţuirea şi ajutorarea reciprocă în
familie şi între familii. Să nu uităm niciodată
căavortul este o crimă, o ucidere a unui om nevinovat care nici nu se
poate apăra (copilul). De aceea, cei care-şi ucid copiii nenăscuţi nu se
pot împărtăşi cu Hristos, Cel ce iubeşte copiii.
Familia
creştină în care copiii sunt primiţi cu bucurie prin naştere sau prin
adopţie, şi crescuţi cu dragoste, educaţi creştineşte şi sprijiniţi să
urmeze un drum folositor în viaţă este binecuvântată
de Dumnezeu cu darul mântuirii şi al vieţii veşnice(VeziPastorala
Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, cu prilejul Anului omagial
al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii în
Patriarhia Română, EdituraBasilica, Bucureşti, 2011).
Dreptmăritori creştini,
Să
folosim timpul acesta al Sărbătorii Naşterii Domnului astfel încâtsă
aducem bucurie
copiilor şi părinţilorşi tuturor oamenilor, mai ales acolo unde este
întristare şi tulburare. Să arătăm o atenţie deosebită familiilor în
care a slăbit iubirea şi bucuria comuniunii, precum şi
persoanelor singure, sărace, bolnave, bătrâne, descurajate, îndoliate şi
îndurerate,oferindu-le un semn al iubirii lui Hristos faţă de ei, o
faptă bună şi un cuvânt bun. Lumina de la Betleem
ne cheamă să aducem semne de speranţă unde aceasta a slăbit.
Astăzi,
când foarte adesea iubirea şi bunătatea din inimi este înlocuită cu ura
şi răutatea, când faptele bune se împuţinează,
iar cele rele se înmulţesc, când puţini oameni se îmbogăţesc, iar foarte
mulţi sărăcesc, Evanghelia Naşterii lui Hristos-Domnul ne cheamă pe
noi, creştinii, care purtăm numele lui Hristos, la multă
rugăciune şi priveghere, la multă atenţie şi multă lucrare a faptelor
bune.
Dacă am sărăcit material, să avem grijă să nu ne pierdem şi
ultima bogăţie care ne-a rămas: bogăţia sufletului, adică dreapta
credinţă şi bunătatea inimii, milostenia, prietenia şi omenia. Să
păstrăm şi să înmulţim comoara cea mare şi sfântă a credinţei Bisericii
şi virtuţile strămoşeşti: nădejdea şi cinstea, iubirea
şi dărnicia.
Bunătatea inimii şi bogăţia spirituală a sufletului nostru se arată în cuvinte şi fapte.
Într-o
vreme în care, foarte adesea,cuvântul folosit în public
răneşte mai mult decât vindecă, creează mai multă confuzie decât
comuniune, seamănă mai multă dezbinare decât unitate, suntem chemaţi ca,
prin rugăciune şi priveghere, să înlocuim răutatea
şi sărăcia sufletului cu bunătatea şi bogăţia spirituală pe care le
aduce în suflet credinţa vie în Dumnezeu.
Să ne rugăm necontenit
Maicii Pruncului Iisus să ocrotească ţara şi poporul nostru
şi să ajute cu rugăciunile ei pe toţi copiii şi părinţii, toate
familiile care au nevoie de ajutor şi binecuvântare de la Dumnezeu.
Să
ne rugăm, de asemenea, Maicii Domnului să ajute Biserica în
lucrarea ei misionară social-filantropică pentru copii şi bătrâni,
pentru bolnavi şi săraci, pentru oamenii fără nici un sprijin, pentru
„cei pe care nu-i iubeşte nimeni", cum se spune în rugăciunea
finală aAcatistului Buneivestiri.
Se aşteaptă mult de la Biserică
azi, deşi ea este puţin ajutată de către acei oameni care ar putea să o
ajute mai mult. Înainte de a judeca Biserica, trebuie
să ne gândim dacă am ajutat-o suficient, ca fii ai ei, ca ea să poată
ajuta pe alţii mai săraci decât noi şi mai neajutoraţi decât
noi.Căminele de bătrâni şi de copii, unităţile medicale,
cantinele pentru săraci şi alte lucrări de caritate ale Bisericii
noastre au nevoie de sprijin în continuare, pentru cei care au iniţiat
şi realizează programe filantropice să nu se descurajeze, să nu înceteze
lucrarea lor folositoare altora.
Totodată, aducem mulţumiri lui
Dumnezeu pentru ajutorul dăruit nouă ca săîncepem anul acesta (2011)
construirea Catedralei Mântuirii Neamului. Mulţumim şi tuturor
clericilor şi credincioşilor din toate eparhiile care au contribuit în
fiecare lună cu banul lor la colecta naţională pentru realizarea acestei
lucrări mari şi sfinte, necesare şi utile din Capitala României.
De
asemenea,
mulţumim autorităţilor centrale şi locale care ne-au sprijinit
financiar până în prezent, înţelegând căaceastă biserică are valoare de
simbol pentru întreg neamul românesc.
Desigur, de acum înainte lucrările construirii Catedralei Mântuirii
Neamului vor creşte mai mult ca volum şi ca preţ, fiind vorba de
fundaţii solide şi de spaţii multe la subsolul şi demisolul catedralei.
De aceea, suntem şi vom fi recunoscători tuturor persoanelor şi
instituţiilor care ne ajută să avansăm cu lucrările deja începute.
Întrucât Arhiepiscopia Bucureştilor a contribuit financiar cel mai
mult până în prezent la susţinerea lucrărilor de construire a Catedralei
Mântuirii Neamului, adresăm clerului şi credincioşilor din această
eparhie calde şi părinteşti mulţumiri.
În
acelaşi timp, mulţumim şi altor eparhii din ţară care sunt fruntaşe în
dărnicie. Deşi banii primiţi din colecta naţională nu acoperă toate
cheltuielile de construcţie a noii catedrale, ei reprezintă totuşi
o mare încurajare pentru Patriarhie, mai ales că traversăm acum o
perioadă de criză economică.
Ca şi în anii precedenţi, la cumpăna
dintre ani, adică în noaptea de 31 decembrie 2011 spre 1
ianuarie 2012, suntem chemaţi să ne rugăm lui Dumnezeu, Domnul timpului
şi al istoriei, pentru sănătate şi mântuire, pentru toţi românii din
ţară şi din afara graniţelor României.
Cu prilejul
Sfintelor Sărbători ale Naşterii Domnului, Anului Nou 2012 şi Botezului
Domnului, Vă adresăm tuturor doriri de sănătate şi mântuire, pace şi
bucurie, fericire şi mult ajutor de la Dumnezeu în toată
fapta cea bună, dimpreună cu urarea tradiţională: „La mulţi ani!"
„Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!"
(2 Corinteni 13, 13).
Al vostru către Hristos-Domnul rugător, cu părinteşti binecuvântări,
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Dată în Reşedinţa
Patriarhală din Bucureşti, cu prilejul Sărbătorii Naşterii Domnului; anul mântuirii 2011.
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: