Lumea poeziilor Irina Lucia Mihalca - Vitraliile

 Colorezi cu vântul hoinar
 din zorii dimineţii
 durerea plină
 din picăturile sărate 
 ce-ţi picură pe faţă.
 
 Colorezi în culori calde
 lacrimile apărute
 din greutăţile care par
 a prinde rădăcini vii.
 
 Colorezi cu răsărituri de soare
 şi cântece de dor stinse
 în rănile dragostei
 preschimbată-n furie 
 şi furia în golul indiferenţei.
 
 Colorezi cu sclipirea zăpezii
 bumerangul gândurilor – abandonul, 
 tăcerea morţii
 şi fluxul însingurării.
 
 Colorezi cu incandescenţă vulcanică
 râurile subterane ale angoasei
 preschimbate
 în tentacule sufocante.
 
 Colorezi cu reflexe verzi-albăstrui
 amarul dezamăgirii
 din aşteptări neîmplinite
 şi visele închise
 sau prea mult timp amânate.
 
 Colorezi cu irizări de emoţii
 demonii din nisipul 
 călcat în picioare 
 răsfirat mai departe 
 de spirala centrifugii inimii.
 
 Colorezi cu nuanţele iubirii
 în cartea amintirilor,
 ca-ntr-o matrice,
 abisul dintre cuvinte,
 laşi  muzica să curgă
 pe lângă tine
 ca bulele mării ce se sparg
 de rocile sfărâmate de timpuri.  
 
 Prin jocul oglinzilor
 învăţăm unul de la altul,
 slăbindu-ne 
 sau ascultându-ne sufletul,
 dorind să vrem mai mult
 şi mai mult, 
 liniştindu-ne mintea.
 Prin fiecare spaţiu, scăldat
 într-o energie dulce,
 trăieşti când inima 
 şi sângele îţi arde,
 cântă, râde şi dansează.
 Hai, nu te-ngrijora, 
 ştii că niciodată
 nu poţi pierde 
 nimic definitiv,
 focurile interioare
 se pot oricând aprinde,
 miracolul iubirii
 te poate aduce împreună!
 
 Colorează, pictore, cu fior,
 trăire şi zâmbet,
 cu bucurie şi râs cristalin, 
 cu inima îndreptată spre cer,
 toate provocările!
 Fără aceste raze de lumini
 viaţa ţi-ar fi pustie...