Poezia zilei Îți cade-n gând a lacrimă - Irina Lucia Mihalca

 
Îți cade-n gând a lacrimă
 
 În inima pădurii, taina devine sângele verde din adâncuri,
 ca niște îngeri, fire de aur se mișcă prin ea.
 În taina nopții, ineditul gândurilor
 recidivează
 să ușureze povara celor plecați.
 Iubești prima atingere cu brațele ei invizibile.
 Tentativă. Palpitant. Interzis.  
 
 Cuvântul e trăirea. Îți cade-n gând a lacrimă. 
 Îți cade pe trup și te-nfiori. Îi cazi pe trup și o-nconjori. 
 Îi cazi pe trup a patimă. 
 În fâșii te rupi pe la răscruci de viață. 
 Ca o sirenă, inima îți cântă,

 te provoacă,
 te răscolește, te scufundă.  
 Mâinile se sprijină de cuvinte,

 inima de inimă, sufletul de suflet.
 
 Din cioburi, curcubeu te-ai face pe trupul ei.
 Stele pe cer, lacrimi în ocean. 
 A liniște îți este.
 Crește, adie și iarași crește.
 Și lumină, și pasiune, și fior.
 Când fiecare pleacă de unde a venit, 
 în neant, din neant,
 există, oare, în tine o parte numită “Tu”?
 
 Într-un timp care nu se mai conjugă,
 dintr-un ocean de verbe, un suras, o atingere,
 fiorul este aici încă o dată 
 și inima entuziasmată sare înăuntru
 pe măsură ce ritmul curge în ape turbionare.
 Gata să se avânte, căderea
 va fi mult mai adâncă în nostalgia iubirii. 
 
 Într-o zi firul se rupe a neliniște. Inima se sfărâmă.
 Îi mulțumești c-a existat ca o stea.
 Însingurați, înfrigurați,
 ne pierdem pașii
 în speranța și așteptarea regăsirii.
 Prin fața ochilor, fiecare iubire își are răstignirea,
 moartea și renașterea ei.
 
 Din vise țâșnesti să înțelegi simplitatea.
 Atunci când sosește momentul,
 primăvara îți deschide ferestrele,
 legând copacii de cer.
 În solitudine, pacea înflorește pentru inima rănită,
 iar mai târziu, lumina îți stinge durerea
 să-ți dezvăluie 
 zorii calzi ai unei noi zile.
 
 Dincolo de cearșaful norilor respiri lumina neatinsă.
 La brațele nimănui, nicio deliberare
 fără așteptare pentru răscumpărare, 
 niciun apel în ultimul minut,
 acest gând pașnic
 de a ajunge într-o țară ciudată
 îți trimite un vis de a alerga fără capăt, fără direcție.
 
 Un ultim sărut îți scutură fibra sufletului
 de toată frica
 și praful întrebărilor.
 Mergi mai departe, înăuntrul tău.
 
 În adieri ritmice guști bucuria luminii,
 picătura rămâne posibilă în amintiri.
 În chipul contopirii asculți o frumoasă baladă,
 în urmă respiră pașii tangoului
 pe o pânză nemărginită.
 Un alb catifelat cu pași mărunți.
 Într-un abis întrebător lași buzele să cutreiere.  
 
 O picătură de rouă reflectată în cer, un centru al culorilor, 
 tăcut refugiu al frunzelor adormite…
 
 
 
 
 
 

Ti-a placut articolul?


Nume:

Email:

Comentariu*:

Articole asemanatoare

Poezia zilei Rost - Valentina Popescu

22 Jan 2022 283

DobrogeaDigitală Dobrogea „nu are samăn în Europa”

05 Jan 2022 1285

Poezia zilei Lucruri simple- Valentina Popescu

01 Jan 2022 561

13 decembrie 38 de ani de la moartea lui Nichita Stănescu. Date despre familia și educația marelui poet

13 Dec 2021 700

Poezia zilei Sfârșit de penitență

11 Dec 2021 285

Poezia zilei Rost- Valentina Popescu

13 Nov 2021 338

Tulcea culturală Concursul național de poezie „Panait Cerna”, în așteptarea tinerelor talente

18 Oct 2021 2596

Poezia zilei Ultimul avanpost- Valentina Popescu

02 Oct 2021 643

Elevă a Școlii Militare de Maiștri Militari a Forțelor Navale, aduce la Constanța trofeul locului 1 la secțiunea Poezie a Festivalului Național de Romanțe și Poezie „Rapsodii de toamnă”

30 Sep 2021 830

#DobrogeaDigitală George Bacovia – 140 de ani de la naștere

17 Sep 2021 2342

Poezia zilei Evoluție- Valentina Popescu

11 Sep 2021 632

Festival de poezie, la Corbu „Poezie la nisip”, la a doua ediție (galerie foto)

07 Sep 2021 2887

George Bacovia s-a născut într-o zi de 4 septembrie. De unde a pornit ideea poeziei „Plumb“

04 Sep 2021 1188

Ziua Limbii Române, marcată la Constanța cu o seară de muzică și poezie

31 Aug 2021 1612

Seară literară la Biblioteca Județeană „Ioan N. Roman” din Constanța, închinată regretatului medic Octavian Dumitru Unc (galerie foto)

07 Aug 2021 3551