Lumea poeziilor
Eternul prezent, totul trece şi curge,
în acea linişte nimic nu respiră,
nimic nu se mişcă,
scufundat în adâncuri, adevărul îşi va găsi calea,
chiar dacă voalul ivoriu al uitării
te-acoperă mereu şi mereu.
Inima mea şi-a ta sunt într-o clepsidră.
Poţi să o spargi de vrei.
Un timp de o zi e tot ce-ţi doreşti.
Ajunge, zilei, trăirea ei,
să nu luăm mai mult decât putem duce!
Cerul din noi ne vorbeşte, culorile sunt mai intense,
sărut cerul acesta, un anotimp al iubirii,
un anotimp al nostru.
Contopită-n tine, încep să mă cunosc.
Purtată de tine, zările se deschid,
distanţele se risipesc,
imaginea prinde contururi nebănuite.
Păşesc în Sălile Amenti, respir aerul mistic al serii,
primesc fragmente, copleşită, o putere
mă ţine parcă legată în tărâmul în care eşti.
În inima mea, trăirile tale au luat
drumuri fără număr. Ce e imposibil?
Un izvor se deschide mereu spre lume.
Tot ce am nevoie port lăuntric.
- Vino să te sărut peste tot
- contururi, linii, puncte -
sunt răscolit, din mine smulgi
o fântână săpată-n adâncul pământului!
Îmi ţii faţa în mâinile tale
şi mă priveşti în ochi, îmi simt inima,
totul se conturează în mine.
Mă aşez în locul cel mai curat,
acolo unde vibrează
iubirea de noi, o dependenţă,
ne simţim întregi, ne descoperim.
Cu inima deschisă comunicăm,
apare scânteia, se naşte legătura,
parcă-l cunoşti de-o veşnicie.
- Îţi simt cum zvâcneşte tot trupul.
Atinge-mi inima, bate ca la o turturea
prinsă-n mânile mele.
Cu disperare se zbate, nu ştie ce se-ntâmplă,
dorinţa de viaţă şi libertatea zborului.
Vreau buzele tale,
acolo simt zborul purtat spre infinit!
- şopteşti în dansul iubirii, în dansul vieţii...
Lumea Poeziilor Irina Lucia Mihalca - Cerul din inima mea
14 May, 2016 00:00
5311
Eternul prezent, totul trece şi curge,în acea linişte nimic nu respiră,
nimic nu se mişcă,
scufundat în adâncuri, adevărul îşi va găsi calea,
chiar dacă voalul ivoriu al uitării
te-acoperă mereu şi mereu.
Inima mea şi-a ta sunt într-o clepsidră.
Poţi să o spargi de vrei.
Un timp de o zi e tot ce-ţi doreşti.
Ajunge, zilei, trăirea ei,
să nu luăm mai mult decât putem duce!
Cerul din noi ne vorbeşte, culorile sunt mai intense,
sărut cerul acesta, un anotimp al iubirii,
un anotimp al nostru.
Contopită-n tine, încep să mă cunosc.
Purtată de tine, zările se deschid,
distanţele se risipesc,
imaginea prinde contururi nebănuite.
Păşesc în Sălile Amenti, respir aerul mistic al serii,
primesc fragmente, copleşită, o putere
mă ţine parcă legată în tărâmul în care eşti.
În inima mea, trăirile tale au luat
drumuri fără număr. Ce e imposibil?
Un izvor se deschide mereu spre lume.
Tot ce am nevoie port lăuntric.
- Vino să te sărut peste tot
- contururi, linii, puncte -
sunt răscolit, din mine smulgi
o fântână săpată-n adâncul pământului!
Îmi ţii faţa în mâinile tale
şi mă priveşti în ochi, îmi simt inima,
totul se conturează în mine.
Mă aşez în locul cel mai curat,
acolo unde vibrează
iubirea de noi, o dependenţă,
ne simţim întregi, ne descoperim.
Cu inima deschisă comunicăm,
apare scânteia, se naşte legătura,
parcă-l cunoşti de-o veşnicie.
- Îţi simt cum zvâcneşte tot trupul.
Atinge-mi inima, bate ca la o turturea
prinsă-n mânile mele.
Cu disperare se zbate, nu ştie ce se-ntâmplă,
dorinţa de viaţă şi libertatea zborului.
Vreau buzele tale,
acolo simt zborul purtat spre infinit!
- şopteşti în dansul iubirii, în dansul vieţii...
Ti-a placut articolul?
Articole asemanatoare
#DobrogeaAcademică „Balcicul mi-a fost ca o Hellada trăită la mine acasă”. Ion Pillat - 130 de ani de la naștere
31 Mar 2021 3267
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*:
18 Jul, 2016 16:18
Superba..mi-ai atins inima...,,Vino sa te sarut peste tot/..contururi linii,pucte-...ma simt rascolit.. Felicitari!..Esti minunata...
16 Jun, 2016 13:57
Frumoasa poezia, mi-a ajuns la inima.
18 May, 2016 20:05
Superba.