Lumea poeziilor
În călătoria inimii, între posibil şi infinit,
entuziast, te-ai aruncat temerar,
Într-o primă experienţă,
divizat în crâmpei de scântei.
În caruselul necunoscutului dens,
te scufunzi în adâncul tenebrelor,
explorezi meandrele minţii,
netrezit alegi limitarea mişcării
prin trup de piatră şi pământ,
cu râuri ce-i străbat întinderile,
parcurgi spectaculos adevărul
În cutele întunericului,
Înfloreşti tăcerile,
auzi cum lutul pocneşte
şi, printre crăpături, vezi Lumina.
Purtat de fluxul inspiraţiei,
modelezi, în trepte,
creaţia, pământul şi bezna,
confruntat cu temeri, confuzii,
Îndoieli, pustiiri, conflicte şi căderi,
le dizolvi, pas cu pas,
alergi după fluturi,
colorezi peisaje de vis, dezlegi enigme,
satisfăcut termini rebusul vieţii,
trăieşti intens totul, prinzi aripi
şi treci prin nebănuite sentimente,
Întrebări şi mirări,
emoţii, dorinţe, gânduri, trăiri,
parcurgi noi graniţe, cu tot atâtea roluri,
eliberezi puterea din tine, unind inimi.
O provocare-i jocul interior al extremelor
din care faci parte, tu, îngerule!
Îmi vine să ţip
şi vorbele se lovesc de tăcere,
Îmi vine să lupt
şi forţa cade răpusă de vise,
Îmi vine să iubesc
şi dorul se frânge
de ecoul stigmatizat de teamă!
Nu te mai teme, ecoule,
sunt Adevărul din tine,
eternul Eu Sunt,
doar noi, credinţa, speranţa
şi, mai ales, iubirea!
Lumea poeziilor Irina Lucia Mihalca - Tu, îngerule
18 Jun, 2014 00:00
2247
În călătoria inimii, între posibil şi infinit,
entuziast, te-ai aruncat temerar,
Într-o primă experienţă,
divizat în crâmpei de scântei.
În caruselul necunoscutului dens,
te scufunzi în adâncul tenebrelor,
explorezi meandrele minţii,
netrezit alegi limitarea mişcării
prin trup de piatră şi pământ,
cu râuri ce-i străbat întinderile,
parcurgi spectaculos adevărul
În cutele întunericului,
Înfloreşti tăcerile,
auzi cum lutul pocneşte
şi, printre crăpături, vezi Lumina.
Purtat de fluxul inspiraţiei,
modelezi, în trepte,
creaţia, pământul şi bezna,
confruntat cu temeri, confuzii,
Îndoieli, pustiiri, conflicte şi căderi,
le dizolvi, pas cu pas,
alergi după fluturi,
colorezi peisaje de vis, dezlegi enigme,
satisfăcut termini rebusul vieţii,
trăieşti intens totul, prinzi aripi
şi treci prin nebănuite sentimente,
Întrebări şi mirări,
emoţii, dorinţe, gânduri, trăiri,
parcurgi noi graniţe, cu tot atâtea roluri,
eliberezi puterea din tine, unind inimi.
O provocare-i jocul interior al extremelor
din care faci parte, tu, îngerule!
Îmi vine să ţip
şi vorbele se lovesc de tăcere,
Îmi vine să lupt
şi forţa cade răpusă de vise,
Îmi vine să iubesc
şi dorul se frânge
de ecoul stigmatizat de teamă!
Nu te mai teme, ecoule,
sunt Adevărul din tine,
eternul Eu Sunt,
doar noi, credinţa, speranţa
şi, mai ales, iubirea!
Ti-a placut articolul?
Articole asemanatoare
#DobrogeaAcademică „Balcicul mi-a fost ca o Hellada trăită la mine acasă”. Ion Pillat - 130 de ani de la naștere
31 Mar 2021 3232
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: