Lumea poeziilor Mihai Eminescu - Lumea îmi părea o cifră…

Lumea îmi părea o cifră, oamenii îmi păreau morți,

Măști, ce râd după comandă, cari ies de după porți

Și dispar - păpuși măiestre, ce că sunt nici că nu știu

Și-ntr-o lume de cadavre căutam un suflet viu;

 

Mă zbăteam dorind viață, cu ce sete eu cătam

Precum cel ce se îneacă se acață de-orice ram.

Dibuit-am în științe, în maxime,-n poezie,

Dară toate îmi părură sură, stearpă teorie.

 

N-aveam scop în astă lume, nici aveam ce să trăiesc

Până când… blestăm momentul!… pân- ce-a fost să te-ntâlnesc.

Oare sunt eu tot același? Singur nu mai mă-nțeleg:

De clipirea genei tale putui viața să mi-o leg.

 

Eram mândru - înjosirea, ba sclavia mă înveți:

Mă disprețuiesc pe mine… ce mai are astăzi preț?

Îmi părea că împărații sunt pe lume un nimic

Căci ei nu țineau în mână degetul tău dulce, mic,

Începusem s-am în lume ceva ce plătea mai mult

Decât lumea, decât totul ce putusem să ascult;

 

Mă miram, cum de pierdusem ochii pentru tot ce fu?

Toate existau sub soare, pentru că exiști și tu.

Mihai Eminescu s-a născut la Botoşani, într-o familie numeroasă, fiind al şaptelea dintre cei 11 copii ai lui Gheorghe şi ai Ralucăi Eminovici. Eminescu termină şcoala primară cu rezultate bune şi urmează liceul german din Cernăuţi.

 

Debutează cu poezia „La mormântul lui Aron Pumnul” (1866). Studiază, pentru o perioadă, la Universitatea din Viena, oraşul unde o va cunoaşte pe Veronica Micle. Între timp, publică numeroase poezii, cum ar fi „Venere şi Madonă”, sau basmul „Făt-Frumos din lacrimă”.

 

În 1877, se mută la Bucureşti şi este numit redactor-şef la ziarul „Timpul”, unde va desfăşura o activitate publicistică remarcabilă. În această perioadă, scrie „Luceafărul” şi seria „Scrisorilor”. În 1883, apare volumul „Poezii", singurul publicat în timpul vieţii, cu o prefaţă scrisă de Titu Maiorescu.

 

Pe 15 iunie 1889, Mihai Eminescu se stinge din viaţă, în casa de sănătate a doctorului Şuţu. În buzunarul de la haina pe care o purta în momentul morţii, se aflau, scrise de mână, poeziile „Viaţa” şi „Stele în cer”.