150 de ani de la nașterea poetului George Coșbuc

George Coşbuc, unul dintre marii precursori ai poeziei române moderne, s-a născut pe 20 septembrie 1866. A fost al optulea dintre cei 12 copii ai preotului greco-catolic Sebastian Coşbuc şi ai preotesei Maria. Azi, se împlinesc 150 de ani de la nașterea lui George Coșbuc.
 
„George Coşbuc este mai degrabă un poet citat şi recitat, decât un poet citit. Ce l-a ţinut departe de noi a fost şi faptul că George Coşbuc a fost declarat primul cântăreţ al satului românesc, însă puţini dintre cei de azi mai au legături cu lumea satului, cu viaţa de la ţară, iar generaţiile mai tinere, de după ’90, crescute în plină epocă a globalizării nu mai au acces, pe calea inimii, la elementele din poezia lui Coşbuc”, a spus cu prilejul manifestărilor dedicate celor 150 de ani de la naşterea sa criticul literar Nicolae Manolescu.
 
Membru al Academiei Române, George Coşbuc a făcut parte din conducerea mai multor reviste, precum „Vatra", „Semănătorul", „Viaţa literară”. Debutul publicistic a avut loc în anul 1884, când în revista „Tribuna" din Sibiu i se publica, sub pseudonimul C. Boşcu, „Filosofii şi plugarii”. A scris versuri pentru toate vârstele, pentru toate nivelurile de receptare şi înţelegere a mesajului poetic. Dintre cele mai cunoscute poezii pe care le-a semnat, amintim „Iarna pe uliţă", „Nunta Zamfirei, „Trei, Doamne, şi toţi trei", „Pentru libertate”, „Ţară avem şi noi sub soare”.

Cum a murit unicul fiu al lui George Coşbuc 

În plan personal, în 1895, George Coşbuc s-a căsătorit cu Elena Sfetea. Un an mai târziu, se naşte primul şi singurul lor copil, Alexandru. Momentul a fost unul extrem de fericit pentru poet, însă, în anul 1915, într-un accident de maşină, Alexandru, în vârstă de numai 19 ani, îşi pierde viaţa.
 
George Coşbuc a scris câteva versuri despre pierderea suferită:
„Ah, cumva să nu mi-o spuie
Vreun duşman cumplit
Că băiatul meu azi nu e
Şi că a murit,
Că-n schimbarea bruscă-a minţii
Eu l-aş omorî cu dinţii
Ca pe-un câne care muşcă
Pe furiş…”
 
George Coşbuc a încetat din viaţa la doar 51 de ani. La cinci zile de la moartea sa, Liviu Rebreanu mărturisea în ziarul „Lumina" din Bucureşti că scrisul lui Coşbuc „trăieşte şi va trăi cât va trăi neamul românesc”.