Ovidiu - „Timpurile se schimbă şi noi ne schimbăm odată cu ele” Astăzi este ziua poetului exilat la Tomis

Publius Ovidius Naso, cunoscut ca Ovidiu, poetul exilat, s-a născut pe 20 martie î. Hr., în Sulmo, localitate ce poartă azi numele Sulmona, situată la aproximativ 140 de kilometri de Roma.
Ovidiu este considerat unul dintre clasicii literaturii latine, alături de Horaţiu şi Vergiliu. În pofida faptului că a excelat în forma distihului elegiac, poetul şi-a scris „Metamorfozele” în hexametru dactilic. În toamna anului 8 d. Hr., Ovidiu a fost exilat la Tomis, pe ţărmul Mării Negre. Motivele care au stat la baza exilării sale sunt şi la momentul actual o sursă de divergenţe de opinie. Cu toate acestea, Ovidiu a rămas în istorie drept prototipul exilatului. „Considerându-l drept un factor de influenţă morală negativă, împăratul August decide îndepărtarea lui de la Roma. Locul ales, impus, este un spaţiu al pedepsei: un loc al barbariei umane şi meteorologice, un loc situat la marginea inospitalieră a imperiului, deci la marginea lumii. De fapt, afară din lume, căci, pentru rafinatul poet latin, lumea devine de neconceput, de nelocuit, în afara culturii, a civilizaţiei. Ele singure dau sens existenţei şi numai prin ele viaţa poate fi o delectare. Or, nimic din toate acestea pe ţărmurile neprimitoare ale Pontului Euxin. Poetul îşi părăsea soţia, prietenii, viaţa anterioară, cu toate că în momentul plecării, trista, memorabila noapte de 15 noiembrie anul 8 nu putea şti că pleacă pentru totdeauna. Ovidiu părăsea mai ales Roma, «Roma care îmbrăţişează cu privirea lumea întreagă, de la înălţimea celor şapte coline ale sale, Roma, pământ de imperiu, pământ al zeilor!»”, notează Petre Răileanu în „Observator cultural”, articolul „Europa ca patrie a exilului (II)”.
Înainte de a fi exilat, Ovidiu a scris „Amores” („Iubiri”), trei cărţi care cuprind elegii, „Scrisori ale unei eroine”, „Arta iubirii”, precum şi poeme mitologice, ca „Phaenomena” şi „Metamorfoze”. În exil, Ovidiu a scris „Tristele” şi „Scrisori de la Pontus Euxinus”.

„Dac-ai iubit vreodată, te roagă pentru dânsul”

O statuie a poetului Ovidiu se află în centrul istoric al municipiului Constanţa, în piaţa care-i poartă numele. Statuia din bronz, considerată drept unul dintre cele mai importante monumente din oraş, este situată în faţa Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa.
Aceasta a fost executată în 1887, de sculptorul italian Ettore Ferrari. La dezvelirea statuii a participat, alături de constănţeni, prefectul de la acea vreme, Remus Opreanu, cel care a iniţiat, de altfel, „Comitetul pentru statuia lui Ovidiu”.
O replică identică a statuii lui Ovidiu din Constanţa se află în Sulmona, Italia, şi datează din 1925.
Pe placa din marmură albă de sub statuia din centrul istoric al Constanţei stă scris: „Sub astă piatră zace Ovidiu, cântăreţul iubirilor gingaşe, răpus de-al său talent, O, tu, ce treci pe-aici, dac-ai iubit vreodată, te roagă pentru dânsul: să-i fie somnul lin”.