Teodora Enache, marea voce a jazz-ului romanesc de astazi

Teodora Enache este cunoscuta ca fiind cea mai buna voce feminina a jazz-ului romanesc. Desi a urmat facultatea de matematica, atentia ei se indreapta spre muzica. A urmat cursuri de canto la Academia de Muzica si studii de canto, improvizatie si armonie cu Johnny Raducanu. In 1993 a castigat premiul pentru debut la Festivalul de jazz de la Sibiu. De atunci a concertat pe scene din Franta, Italia, Germania, Rusia si SUA. Printre valorile jazz-ului international cu care a cantat se numara Jancsi Korossy, Guido Manussardi, Stanly Jordan, Les Pauls, Al Copley, Johnny Griffin sau Teodosi Spasov.Sunteti licentiata in matematica si totusi v-ati indreptat atentia spre muzica. Ce afinitate exista intre jazz si matematica?Cred ca exista doua laturi pe care le-am descoperit si in matematica si in muzica. Odata o calea rigorii, o cale a lucrului precis si o alta cale care tine de nebunie. Si aceste lucruri imbinate ajung la arta. Versul si matematica pot sa ajunga la arta, daca sunt imbinate bine.Care a fost primul dumneavoastra contact cu muzica, in general si cu jazz-ul, in special?Intalnirea cu muzica de jazz are o poveste destul de speciala, in sensul ca s-a realizat destul de tarziu. Eram studenta la Iasi si printr-o intamplare am avut primul contact cu aceasta muzica. Si din clipa aceea am simtit ca sunt robita, din clipa aceea nu am mai renuntat si am studiat foarte mult. A fost ca un fel de iubire la prima vedere.Premiul pentru debut de la Festivalul de Jazz International de la Sibiu din 1993 a insemnat o confirmare a propriei valori?Nu, a fost doar un inceput, un inceput de legenda care mi-a dat atunci foarte mult curaj. Si abia de atunci a inceput partea foarte dificila. Este o muzica la care trebuie sa muncesti si sa te daruiesti foarte mult.Ce a insemnat pentru Teodora Enache intalnirea cu Johnny Raducanu?Fiecare intalnire nu numai in profesie, in viata, reprezinta ceva. Johnny Raducanu mi-a fost profesor, mi-a aratat aceasta lume nevazuta si nescrisa a jazz-ului. Lectiile alaturi de el si descoperirea muzicii nu tineau neaparat de prezenta a doi ochi si a doua urechi. Trebuia sa ai zece perechi de ochi, zece de urechi, un suflet imens ca sa-l intelegi si sa-l percepi. Am avut norocul si sansa sa-l intalnesc chiar de la inceputurile mele, o intalnire buna care mi-a marcat foarte mult debutul.Ce este jazz-ul? Un gen de muzica sau o stare de spirit?Se cauta definitii ale jazz-ului si mie nu-mi prea plac. Cred ca exista in noi o samanta care creste si poate esti sau nu esti constient de ea. Creste si o alimentezi. Se poate regasi in pictura, in muzica, de exemplu in muzica de jazz, se poate regasi in viata de zi cu zi. E un mic monstru care creste pe dinauntru si iese cand vrea el. Dar care, la un moment dat, pune stapanire pe fiinta.Are jazz-ul o varsta predilecta? Cunosc multi tineri care abia asteptau sa o asculte pe Teodora Enache.Asta ma bucura. Si stiu ca sunt iubita si acceptata. Din pacate cred ca nu au foarte mult acces la muzica de calitate, la muzica de jazz. Am si eu copil, si stiu. Le lipsesc modelele, asa incat e foarte binevenit ceea ce-mi spuneti. Ma bucur din suflet. Mi-as dori sa fie cat mai multi si sigur o sa bucure. Tineretul e deschis si sunt primii care reactioneaza. E o revolutie si muzica aceasta face revolutie. E o revolutie pe scena.Cat de iubit vi se pare acest gen de muzica in tara?Nu avem o traditie in jazz. Nu avem o cale batatorita in jazz cum e in America. E o au ca pe muzica lor. Cum avem noi muzica populara, asa este jazz-ul pentru ei. Dar, sunt oameni deschisi, oameni doritori.Orasul nostru a dat jazz-ului pe marele pianist Harry Tavitian. Cat de receptiv gasiti publicul constantean la acest gen de muzica?Si Harry Tavitian e un spirit liber, un artist mare si un muzician desavarsit. Si de fiecare data e o surpriza si o bucurie sa-l reintalnesc. Publicul constantean, publicul din seara aceasta e un public receptiv si dornic de muzica.