Editorial Ce auzim azi de la medici şi cum vorbeau altădată. Cu doctorul Cătălin Grasa, despre doctorul Ioan Jurja

Într-una dintre pauze, am stat de vorbă, despre una, despre alta, cu doctorul Cătălin Grasa.
Am ajuns şi la subiectul referitor la modul în care se mai discută azi cu medicii tineri. Cei vârstnici, directori, şefi de secţii etc., cu medicii rezidenţi. Intraţi recent în pâine.
 
Şi i-am povestit, fiind martorul mai multor întâmplări de acest gen, cum vorbea doctorul Ioan Jurja, un medic în vârstă, la vremea la care mă refer eu, cu subalternii şi colaboratorii lui. Mult înainte de 1989.
Cum se ridica el în picioare când intra în cabinet vreo tânără doctoriţă sau vreun tânăr doctor şi voia să îi ceară un sfat. Şi cum vorbea cu ei, cu ce ton blând îi întreba ceva sau le explica vreo problemă.
Am uitat să spun că doctorul Ioan Jurja era pe atunci un reputat radiolog, dar şi director al Policlinicii II Constanţa, cu zeci de medici în subordine, dar şi destul de în vârstă.
 
Ei bine, să revenim la discuţiile medicului cu tinerii săi subalterni.
Era o adevărată binefacere să îl vezi cum vorbea cu ei.
La fiecare intrare a lor, a celor tineri, în cabinet, se ridica în picioare şi-i întâmpina, ardeleneşte - pentru că îmi spunea că este de undeva din Ardeal -, numai cu vorbe de genul „sărut mâna, doamna doctor“, „bine aţi venit, domnule doctor“, „vă mulţumesc că mi-aţi cerut sfatul, domnule doctor“.
Şi cu ce voce plăcută îi întâmpina!
 
Iar acum vorbeam despre toate astea cu doctorul Cătălin Grasa.
Mai ales în conjunctura în care te îngrozeşti de ce citeşti pe toate forumurile. De cum li se adresează unii medici pacienţilor.
Dar cum vorbesc şi în public!
Să nu uităm ce am putut vedea acum câteva zile în Parlamentul României, unde un medic-parlamentar s-a dat în stambă cu nişte vorbe groteşti, care l-ar oripila pe orice ascultător de muzică din aia de după blocuri.
Credeţi că s-ar putea compara situaţiile?